Vine imediat ce se aduna gasca. Nu consuma nimic. Sta usor intors, cu urechea spre tine. Pleaca gasca? Daca stai in parcare doua minute, il vezi cum pleaca si el.
Ploiesteanca.ro publica azi ceva găsit pe Facebook: anunţul unei femei, care a găsit un căţel, şi, miloasă, a decis să-l ţină o perioadă, până i se găseşte stăpânul. Linkul este urcat de mine pe Facebook, cu rugămintea de a fi promovat, pentru a facilita găsirea stăpânului. In acel moment, avea 13 afişări. La sfârşitul acestei zile, constat că linkul a fost distribuit de 26 de ori, şi citit de 39 de ori. Practic, doar cei care l-au distribuit, l-au şi citit. In rest, nimeni n-a fost curios să vadă măcar zona in care a fost pierdut câinele.
Postat pe 26 de wall-uri, orice link este cu 260% mai vizibil decât era. Numărul afişărilor, aşa cum arată acum statisticile Facebook, n-ar fi trebuit să fie mai mic de 140-150. Faceţi şi voi experimentul cu un link contorizabil privitor la o fustă, nişte cd-uri, o maşină, orice.
Orice, dar nu animale. Ne dăm fanii lor, dar nu suntem. Suntem nişte mici nazişti ipocriţi, din ce in ce mai dornici să prezentăm pe Facebook o copie a noastră, îmbunătăţită până la distorsionare.
Penibil.
Am sunat+o pe Eliza, gazda câinelui. Proprietarul n-a fost găsit. Tot e bine că au sunat câteva persoane care vor să adopte cockerul...
UCF - Salut!
EU - salut
UCF - O știre senzationala, ceva..?! Slab in ultima vreme!
EU - ce anume?
UCF - Cu știrile!
EU - unde, tati?
UCF - Pai nu dai tu cele mai tari știri?! Din Prahova
EU - mai exact: la ce site te referi?
UCF - Mai erau câteva știri pe Facebook nu mai știu ce site! Nu contează...
EU - pai daca nu stii ce site citeai, cum poti sa spui ca acum nu mai sunt nustiucat de tari...
UCF - Pe ce site sa mă uit?
EU - las-o asa
Când eram mai tânăr și mai prost, eram implicat în diverse proiecte de comunicare. Cum ar fi alea politice. Și-mi amintesc de un lider politic al României, care a nimerit, în turneu electoral, într-o comunitate săracă. Omul voia să fie președinte, avea mesaje nobile și a fost pus în încurcătură de o întrebare, a unei sătence, care voia să știe părerea lui în legătură cu buteliile. Habar n-avea “Cuza” de butelii, așa că a improvizat: că o să fie mai ieftine.. Baba l-a ascultat și a zis, dezamăgită: „Aaaa, da? Noi voiam doar să vină mai des mașina cu butelii la noi în sat, nu doar o dată pe săptămână”. Pe replica asta, mitingul s-a spart, iar omul nostru a pierdut la scor alegerile în acea localitate.
A pierdut pentru că a crezut că e de ajuns să se ducă într-o comunitate pauperă ca inamic al celor care i-au sărăcit pe oameni. Fără să-și facă lecțiile, fără să știe ce vor oamenii cu adevărat, doar crezând că e de ajuns să li se arate.
Asta a pățit Hillary. Fix asta.
Ce s-a întâmplat în SUA nu e o victorie politică, a republicanilor versus democrați. Ca și românul, americanul de rând are mari dureri în cot din punct de vedere doctrinar. Nu a câștigat candidatul mai bun, nici cel mai bine cotat în sondaje, nici cel care a promis o țară mai bună, nici cel din partidul aflat pe val.
A câștigat Trump cu discursul critic. SUA arată senzațional din exterior, sunt principala putere a lumii, și-au recăpătat independența energetică, și-au refăcut uzinele, joburile sunt din nou multe și tentante. Dar asta se întâmplă doar din perspectiva noastră. Pentru americanul de rând, țara aia nu e cool. Asigurările medicale sunt scumpe și proaste. Legislația fiscală favorizează corporațiile, iar cea de mediu e făcută, la vedere, de marile holdinguri industriale. Mexicanul venit acum două generații se simte aiurea când își vede conaționalii recent sosiți cum o ard aiurea, pe ajutoare sociale și locuințe moca. Insecuritatea e tot mai clară, în comunități unde era liniște, iar amenințarea teroristă omniprezentă îl face pe John Doe să se întrebe dacă politica externă a SUA îi mai folosește la ceva.
Trump a vorbit doar despre asta. A spus că doar cei care muncesc pentru banii lor merită să trăiască fericiți și că nu e de ajuns să faci parte dintr-o minoritate ca să fii asistat social. A vorbit despre dublul standard și despre discriminarea pozitivă, adică despre lucruri care nu se mai spun în SUA de zeci de ani. Sigur, dacă ești idiot, așa ceva sună discurs extremist de stânga. Dar numai dacă ești idiot. Așa s-a făcut că și mexicanii, si afro-americanii, chiar și românii din SUA au votat cu Trump. Democrații au crezut că non-americanii se vor simți jigniți de Trump și vor vota cu alternativa. Greșit. Imigranții cinstiți știu exact valoarea muncii, și își doresc ca acest reper să conteze, și nu altul, în integrarea lor.
Vă întrebați cum de a ieșit Trump președinte? Întrebați-vă, mai degrabă, cum era să nu iasă președinte, într-o țară care de prea mult timp pune preț pe valori care favorizează doar grupuri mici de oameni.
(text publicat și pe www.psnews.ro in 2013)
Nu m-am certat cu Patraru. Nu a oprit cineva emisiunea. Nu fac alta emisiune, la alta televiziune. Nimic din toate astea. Nu dezbateti, nu presupuneti, nu cautati nimic "de culise", pentru ca va spun eu tot.
Motivul principal: m-am plictisit.
Faceam emisiunea aia de doi ani, fara sa observ multe schimbari in bine, dupa ce abordam diverse subiecte, de la ciordeala din banii publici pana la starea orasului. Si, la un moment dat, ti se face lehamite sa vorbesti IN GOL. Au fost, insa, si alte motive.
N-am reusit sa monetizam eficient spatiul ala de emisie, desi audienta era, cel putin in ultimul an, de exceptie, comparand-o cu audientele altor formate locale de talk-show tv. Nici transferul de notorietate dinspre tv spre online, unde ma misc de cativa anisori buni, nu s-a produs, ceea ce inseamna ca publicul emisiunii, in marea lui majoritate, nu este cel pe care il vizez eu, acum. Nu in ultimul rand, am constatat ca gestionez foarte greu notorietatea. Adica, nu-mi place sa se uite lumea dupa mine pe strada, cum ma uit eu dupa un fund misto. Nu e placut deloc sa te simti masurat din cap pana in picioare, tot timpul.
Emisiunea Atitudine nu se opreste. Locul meu, in platou, va fi luat de cineva, pe care il cunosc si il apreciez sincer. Sunt foarte putini oameni de presa in Ploiesti despre care eu sa recunosc ca scriu la fel de bine, sau mai bine, decat mine. Cel care-mi ia locul este unul dintre ei. In plus, se intelege foarte bine cu Dragoș Patraru, si, la fel ca si mine, nu se sfieste sa nu fie de acord cu el, cand are alte pareri. Vă va spune Dragoș cine e, in forma dorita de el, si cand vrea el.
E loc si de multumiri, nu? Ca la Oscaruri.
Si gata. Daca-mi mai vine vreo idee tv, o s-o pun in practica. Daca nu, nu. Sa nu incepeti cu "mai bine continuai", ca nici eu nu va spun cum sa va futeți nevestele, da?
"Facebook a lansat Graph Search marti seara intr-o conferinta speciala in Menlo Park, California, la care a participat si Mark Zuckerberg, alaturi de cei mai importanti oameni din companie. In fata unei sali pline de ziaristi, Facebook a prezentat cel mai performant motor de cautare intern, denumit Graph Search. Serviciul, existent si pana astazi, dar fara sa fie dus la un asemenea nivel, permite oricarui utilizator sa gaseasca persoane pe Facebook folosindu-se de cele mai mici informatii cunoscute. Mark Zuckerberg a exemplificat in timpul conferintei de presa, cautand pe Facebook "prieteni care locuiesc in Palo Alto, California si sunt fani Game of Thrones". Pentru cei care cauta persoane despre care stiu doar primul nume si, spre exemplu, scoala unde au invatat, de acum incolo serviciul va permite sa ii gasiti, asa cum si fondatorul Facebook a aratat cautand "Oameni pe care ii cheama Chris, sunt prieteni cu Lars si au invatat la Stanford". In urma introducerii parametrilor de cautare, Facebook ofera apoi o lista de variante, pornind de la "prietenii cei mai apropiati", cei cu care comunicati cel mai des pe reteaua de socializare, pana la prieteni din listele prietenilor. Un alt serviciu pus la punct prin acest Graph Search reprezinta localizarea mai usoara a restaurantelor din zona in care va aflati, rezultatele venind la pachet cu fotografii postate din acel loc de catre prietenii dumneavoastra si o lista a celor care au mai fost acolo".
Grav! O sa fiti, de acum, in computerele oricui, ca vreti sau nu... Si va mai vaitati de setarile de confidentialitate...
Pe bune, parca sunteti copii: "ne jucam frumos cu mingea, pe iarba, si a venit un tigan urat. daca ne-o fura?". Pe bune? Chiar luati Facebook in serios?
Sigur, pare serios. Facebook este al treilea stat al lumii, dupa populatie. Are mecanisme de interactiune formidabile, si iti poate oferi senzatii incredibile. Seamana, cumva, cu o motocicleta. Dar, tot ca o motocicleta, iti poate rupe capul, daca nu controlezi tu directia si viteza.
Ma refer, evident, la noile setari de confidentialitate ale Facebook, si la litania aia plicticoasa, cu "treci mouse-ul peste numele meu, fa aia si aia". Parca aud un pastor mormon de cartier, genul ala de blond grasut cu camasa alba. E penibil. N-o sa faca nici 10% din lista ta, gestul cu mouse-ul, pentru tine. Asta pentru ca nimeni nu este pe Facebook pentru tine. Este pentru el. Facebook este doar un serviciu autonom si gratuit de psihiatrie moderata, pe care ti-l gestionezi singur. Vrei o lista cu fani? O faci. Vrei una cu oameni destepti? Imediat! Vrei vedete, sau tarfe tv? Dureaza foarte putin...
Revenind la celebrele setari: Ai senzatia ca nu toti utilizatorii trebuie sa-ti vada sanii? Ca unii au dreptul sa-ti citeasca parerile, iar altii nu? Ai pedepsit cu "neprietenia" niste oameni, si acum te oftici ca gestul tau nu mai valoreaza nimic? Asta e. Esti pe Facebook, nu in viata reala. Regulile le face Zuckenberg, pentru bani, nu pentru ca tu sa ai o experienta asa cum ti-o doresti. Nu e reteaua ta.
Vrei sa nu vada cineva anume postarile tale? Da-i block, si gata. M-am uitat in seara asta, am vreo 2.700 de oameni blocati. Manelisti, curve, hoti, interlopi, prosti, blogerii, hotii de stiri, stalkeri, diversi fraieri din politica, toti stau acolo, incapabili sa ma deranjeze cu vreun tag, comment, like sau dislike. Tot acolo sunt aia care posteaza imagini cu copii sangerand, caini eviscerati, sau statusul ala cretin cu "AOL imi da un cent pentru fiecare share"; acolo sunt si jucatorii de aplicatii cretine. Sunt, in proportie de 99%, de neagresat, pe Facebook. Cine are o bruma de curaj, sau de nebunie, ma poate pisa la cap in viata reala. Evident, nu o face nimeni, pentru ca nici pentru oamenii astia, relatia cu mine nu este chiar atat de importanta.
Nu asist cum involueaza Facebook. Il asanez, pentru confortul meu. Cum imi place mie.
E perfect! Asta pentru ca unii mafioti chiar nu stiu cum sa-si albeasca imaginea. Acum, prahovenii din zona asta de "biznis" au cum sa o faca. Cand vor fi cercetati pentru ca au furat porceste, o sa strige: "Statul da in cap celor care aduc paine pe mesele romanilor! Lasati-ne sa hranim tara!!!"
E penibil. O stiu si ei, o stiu si eu. Numai politia nu o stie...
Cum se fura banii cuveniti statului, in domeniul cerealelor si panificatiei: cauti un taran sarman si te oferi sa-i pui la dispozitie gratuit toate pesticidele de care are nevoie pentru cultura agricola. Ii ceri, in schimb, o cota din recolta, la un pret cu mult mai mic decat pretul pietei. Taranul accepta, bucuros ca poate "duce' anul agricol fara sa bage mana in buzunar. Toamna, cerealele iti revin tie, si le revinzi angrosistilor de cereale. Da, dar nu poti sa cumperi cu acte, seminte si pesticide, si sa le vinzi la negru, fara sa produci o catastrofa in actele firmei. Cum "rezolvi" actele firmei, care vorbesc despre sute de tone de pesticide in stoc, pe care tu le-ai vandut fara acte? E destul de simplu: cu un proces-verbal de depreciere a marfii (a plouat, materialele au "luat' aer, etc) sau de expirare, plus o factura de la un incinerator, care dovedeste nu numai ca marfa a disparut, dar te si ajuta sa scoti alti bani din firma, pentru ca incinererea materialelor periculoase este destul de scumpa. Angrosistii vand graul, la randul lor, detinatorilor de capacitati mari de productie in panificatie. Care fac, cu acte, doar 10% din productia lor reala. Dimineata, 50 de masini de paine pleaca sa livreze marfa, cu documente de expeditie. Masinile se intorc de cateva ori, sa reincarce, dar, daca nu sunt controlate pe drum, nu fac alte acte de expeditie pana seara. Si cine dracu' sa mai controleze masinile de paine, cand Politia mai are doar o mana de oameni la Economic?
De Gigi Becali s-au luat multi. Pe 90% i-a pus la punct, rapid, cu celebrul de acum "taci, ca ai sa-mi dai niste bani". Pe altii, i-a persiflat cu umorul lui de cioban. Nu l-am vazut redus la tăcere decât azi.
Cine l-a certat? O neica-nimeni! O fată blondă, reporter la B1 TV sau Realitatea TV, acreditată la Camera Deputaților. O tipă foarte mișto, după gustul meu, pentru că nu s-a sfiit deloc să-l intrerupa pe Gigi Becali de câte ori a vrut mușchiul ei, riscând să piardă "directa".
De ce? Pentru ca a jignit-o, in direct, la tv.
Așa că fata l-a dus pe Gigi Becali, in 30 de secunde, de la stadiul de "leu" la cel de "mieluse" folosind o tehnica complet noua: i-a explicat, ferm, ca nu tine deloc sa-l vada sau sa-l auda, dar ca asta e profesia ei, si ca nu accepta, de dragul unui job, să se lase jignita in public. I-a explicat, practic, lui Gigi, ca nu e Dumnezeu. I-a sugerat, prin ton si atitudine, că e doar un tip un pic bătrân, un pic ramolit, un pic incult, un pic agresiv, un pic prost-educat și deloc-deloc pe gustul ei, de femeie.
Gigi a fost profund impresionat de amenintarea ca nu ii va mai cere nimeni parerea. Pentru că asta este ceea ce îl ține viu: senzația că el le știe pe toate, și că milioane de oameni vor să se înfrupte, zilnic, din înțelepciunea lui.
Unii dintre noi putem trăi fără atenția celorlalți, alții nu. Gigi e din a doua categorie. Pentru el, lipsa atenției publice înseamnă moarte cerebrală. Cine să-i mai admire costumele englezești și ceasurile scumpe? Unde să le mai poarte? La barul din Pipera unde joacă table? Păi acolo poți să te duci în șlapi și bermude, și, orice ai spune, nu contează. Contează doar când dai dublă și când faci poartă'n casă.
"Ministerul Muncii din Slovacia are in lucru un pachet de legi care ar trebui sa vina in sprijinul categoriilor dezavantajate, care traiesc in comunitati izolate. Acesta prevede acordarea de contraceptive persoanelor de sex feminin si chiar sterilizarea gratuita, daca acestea sunt de acord. Sociologii spun insa ca noua lege vizeaza in special romii, lucru evident avand in vedere criteriile programului, si ca Este un demers discriminatoriu si inacceptabil".
Acum cinci ani, cand faceam consultanta de imagine pentru niste politicieni, le-am propus ceva similar - pachete de asistenta sociala reala, in locul banilor.
Dar pentru ca si in Romania, tiganii sunt asimilati populatiei sarace, nici unul dintre "clientii" mei nu si-a asumat un asemenea demers legislativ. "O sa arat rasist".
Arata doar prosti. Acum, trebuie sa asteptam sa saraceasca mai multi romani decat tigani, ca sa devenim eficienti in cheltuirea banilor publici.