O tipa necunoscuta in lumea medicala locala a fost declarata azi demna sa fie managerul Casei de Asigurari de Sanatate din Prahova. E din Campina. Da, din Campina, orasul ala unde traieste un mogul mai mare decat Sebi Ghita, care face distributie de medicamente si are si un lant de farmacii.
Evident, intre cele doua persoane nu e nici o legatura. Nu-nu!
Cand se putea lua astfel de decizie daca nu de Ziua Unirii?
Daca cineva ar scrie o istorie a Romaniei in paralel cu o istorie a coruptiei, ar iesi o lucrare dupa care s-ar putea face mai multe filme decat a facut Sergiu Nicolaescu. Cand e o zi importanta, care tine lumea focusata pe un singur subiect, se castiga concursuri, licitatii, procese.
Nu sunt sigur deloc ca este vorba de Tiberiu, dar asa cred: Adrian, fratele lui, e bine infipt la Lukoil, si nu cred ca ar lasa un post intr-o multinationala pentru un job, in atentia tuturor. Informatia suna asa: "fi'su lu' Manoiu de la Vega". Adica, unul din cei doi fii ai lui Dumitru Manoiu, fost director la Rafinaria Vega si fost vicepresedinte al Rompetrol. Un tip misto, pe care l-am cunoscut bine. Cat despre ce cauta Tibi Manoiu la RASP... greu de spus. Are 27-28 de ani si e asociat intr-o spalatorie auto. Pe de alta parte, RASP este un fief PNL. Razvan Lungu, Paul Dumbravanu si Radu Branzei (nu-mi vine sa cred, asta e pesedist) sunt toti membri PNL. De unde deduc ca Tibi (membru PNL activ la maxim in campaniile de anul asta), e pe cai mari.
UPDATE: Are 30 ani, lucreaza de la 23 ani, are o afacere in domeniul IT plus spalatoria. Fratele lui nu mai lucreaza la Lukoil, ci undeva, in Bucuresti.
Cateodata in viata, ai noroc la cumparaturi. Dai peste o oferta incredibila, careia, daca nu-i dai curs, te oftici la maxim.
Mie, viata mi-a aranjat o intalnire cu o oferta care pe jumatate, m-a lasat rece: la haine. Pe mine ma cam doare-n cot de haine. Sigur, am invatat sa respect conventiile, sa ma imbrac adecvat evenimentelor, dar, pe fond, nu-mi pasa.
Asa ca atunci cand am ajuns in locul in care mi s-a spus "magazinul se inchide, totul se vinde la 10% din pret", mi-a fost destul de clar ca sunt un dobitoc daca nu-mi cumpar ceva, dar si destul de greu sa aleg ce mama dracului sa-mi cumpar. Am luat cizmele Zara la misto, ca n-am decat niste bocanci, si pareau marimea mea.
Ei bine, nu erau. Erau marimea 45, iar eu port 44. Sa le vand? Habar n-am sa fac asta. Si cu cat sa le vand? Cu 50 de lei? Nu ma crede nimeni ca sunt autentice! Cu 300 de lei, ca in magazinul de la mall? Pai de ce sa nu si le ia omu' de acolo? Le-am pus in portbagaj, mi-am intrebat prietenii, o zi, pe urma am uitat de ele. Si acum, cizmele Zara sunt tot in portbagaj. Au trecut trei luni.
Ori pe 12,ori pe 16 februarie, lui Viorel Dosaru, seful Politiei Prahova, ii expira delegatia in baza careia conduce inspectoratul. Si daca prelungirea nu se face, desi sunt sanse de 90% ca acest lucru sa se intample, la sefia Politiei ar putea reveni buzoianul Bogdan Despescu.
Nicolae Popovici, fostul sef al Finantelor Publice Prahova, mai ramane sase luni sef al Vamii Ploiesti. Delegatia de conducere i-a foșt prelungita ieri.
In conditiile in care Vama si Garda Financiara se unesc, in cursul acestui an, functia de sef al Vamii Ploiesti este importanta. La fel de importanta ca cea de comisar-sef la Garda Financiara Prahova, unde postul este ocupat de Marian Fatu.
Localul meu preferat, pentru ca e la doi pasi de mine. Excelenta oferta la cartofi taranesti. Primesti gratuit, din partea casei, vreo sapt'ispe kile de ulei, in farfurie. Mega-ieftin! Sau a gresit bucatarul?
Zi de cacat ieri. Iar acasa ma asteptau "teme" cacalau, asa ca am zis pas. Si am luat-o spre Trip 301, locul unde se anuntase karaoke.
De principiu, rocker, deci urasc karaokele. Trebuie sa fiu mult prea beat ca sa renunt la decenţă şi să rag in public. Câteodată, foarte rar, recunosc, asist la spectacole de karaoke fascinat de cei care iau microfonul în mână şi se fac de râs câteva minute, apoi se aşează la mese de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Practic, mă duc la karaoke doar să râd de ... karaochişti.
Ei bine, şi acest drept, fundamental, la distracţie pe seama altora, mi-a fost luat ieri. Prima surpriză: Trip era full, pe la 22.30. A doua: nimeni nu cânta prost. Oraşul ăsta are un nucleu, probabil, de 100-200 de persoane cu voce, care şi-au făcut din karaoke un hobby, cum mi-am făcut eu din fotografie.
Nu mă interesează oamenii ăştia. Nu sunt amuzanţi, chiar dacă ei par să se simtă foarte bine. Cum spuneam, zi de căcat. Doar pentru mine, pentru ca lumea s-a distrat ff bine.
Unde sunt petrecerile karaoke în care toţi participanţii erau rangă? Unde se premia vocea care făcuse oamenii să se tăvălească de râs, nu să-şi apuce iubitele de umeri? Unde e karaokele de tip băieţeală? Habar n-am unde sunt toate astea. Dar dacă sunt pe undeva si stiti de ele, anunţaţi-mă şi pe mine.
Au trecut săptămâni întregi de când statul român se chinuiește să afle ce anume a îmbolnăvit și omorât o geantă de bebeluși. Da, animăluțele alea mici, care nu strâng atâtea like-uri cât pisicuțele, dar care ne plac la nebunie, fie că sunt sau nu ale noastre. Ieri a mai murit unul. A mai murit unul săptămâna trecută. Alți câțiva sunt în stare critică, prin spitale.
N-o să deschid acum rana adâncă a acțiunii statului român de dinainte ca subiectul bebelușilor să devină subiect de breaking news. Am amintiri personale atroce cu fiica mea, cu febra 40, cu care m-am băgat în față, ca un nesimțit, la spitalul de pediatrie din Ploiești, pentru că simțeam că o pierd. Și n-o să uit niciodată cum a reacționat inițial tâmpita aia de asistentă dar și cum și-a schimbat poziția după ce am spus că sunt jurnalist. Poziția da, competența nu. Soluția ei era doar o fiolă de algocalmin, de parcă eu voiam doar să-i scad febra fiicei mele, pentru vreo oră-două, nu să aflu ce a declanșat-o. A fost ultima oară când m-am dus în jegul ăla de spital. De atunci, pentru fiecare problemă gravă de sănătate a celor dragi m-am dus la București. Așa că pot să-mi imaginez, fără să greșesc prea mult, cum s-au purtat medicii din Argeș până să ajungă la știri, pe tv.
Mă uit, în schimb, stupefiat, la acțiunea de după breaking news. Nu mă mai refer la medici, care s-au mobilizat și își fac meseria. Mă refer la autoritățile sanitar-veterinare și de sănătate publică, care se dau cap in cap negasind sursa infecției.
E apa. Nu e apa. E laptele praf. Nu e laptele praf. Sunt portocalele. Nu-s portocalele. Si finalul, apoteotic: „Nu stim ce e”.
Păi, atunci, duceți-vă acasă, fraților. Pe bune, lăsați la poartă legitimațiile de serviciu, mergeți să vă faceți lichidarea și plecați acasă. Puteți să vă deschideți o sifonărie, o tarabă de bilete de bingo... Faceți orice altceva, dar nu mai ocupați aiurea posturile care ne salvează bebelușii de la moarte.
Știu că pare deranjant pentru voi, dar nouă ne plac bebelușii vii, nu morți. Ne place să-i creștem hrănindu-i cu chestii pe care le cumpărăm convinși fiind că cineva, adică voi, autoritățile, le-au verificat deja și nu constituie pericol de moarte. Ne place să credem că trăim nu doar într-o țară locuită, și ci administrată, care are mecanisme de siguranță publică, oameni competenți pe funcții cheie..
Personal, mă doare-n cot cine v-a pus pe funcții. Poate a fost ineptul de Boc, poate cinicul de Ponta sau chiar preaușoruldedefăimat Dragnea. Putea să vă pună și Hitler, dacă erați competenți nu conta deloc. Dar dacă vă prindeți urechile într-o situație în care mor bebeluși, mai bine plecați singuri acasă. Nu de alta, dar nu vreți să vină unii să vă scoată din birouri, nu? Pentru că ce-i corect e corect.
text aparut pe www.psnews.ro