Blog

Cum danseaza fostul prefect Adrian Dobre? E piesăăăăăă...

Adrian Dobre parea, pana in anul asta, cu doua campanii electorale, un baiat linistit si destept. Cu desteptaciunea m-am lamurit, cand l-am vazut, in campania de la locale, copiind pliantul electoral al contracandidatului sau si facandu-se de ras cu mesaje lui publice. La alegerile generale, omul a petrecut - cred eu! - prea mult timp cu Andrei Volosevici. Altfel nu se explica de ce s-a dus muci de beat intr-un club din Ploiesti, unde a distrat pe toata lumea cu o coregrafie incredibila.

Insist sa cred ca, atunci cand ai sau ai avut recent o functie publica, de vizibilitate medie spre mare, ar trebui sa ai un altfel de comportament. Ori, Dobre a si avut - pana anul trecut, a fost prefect, adica prim-ministru de judet, iar acum este consilier judetean.

+ poze cu ADRIAN DOBRE in club, AICI.

+ VIDEO cu ADRIAN DOBRE dansand, aici.

Pentru colegii de breasla: citati si voi sursa www.hatebook.ro cand il preluati?

Cirque du Soleil - Departe, in alte lumi. Excelent.

Nu fugi de inscriptia "3D Dublat", in cele aproape doua ore se aude doar de cateva ori "Ajutor!". Baietii astia au filmat cateva cadre cu o tipa care merge la circ si au lipit povestea de show-ul lor din Las Vegas. Care este ABSOLUT naucitor. Acum am inteles si de ce Cirque du Soleil vine in Romania cu "echipa a doua". Sincer, nu vad cum ar putea muta, altfel decat cu doua trenuri, tehnologia din spatele show-ului.

Mergeti sa-l vedeti. E mega-relaxant si impresionant.

Delice - o sa ajung rar

Sincer, credeam ca astia de la Delice vor da faliment, in mall. Sunt amplasati intre cinci localuri care au deserturi senzationale, nu vedeam nici un motiv sa te duci la ei.

Am gasit motivul: ai mai putin de 30 de minute pana incepe filmul, si nu vrei sa le petreci nici la coada la KFC, nici asteptand sa se elibereze o masa la Pizza Hut. Asa ca iei in vizor vitrina Delice, unde - surpriza maxima! - nu gasesti prajiturile pe care le stii din cofetarii. Adica, le gasesti, dar sunt la "si altele". Au prajituri noi, in forme noi, si - zice M - extrem de gustoase.

Preturile - ok. Doua prajituri si-un suc - 15 lei. Curatenie, da. Servire rapida - depinde doar de tine: comanzi la vitrina, fata iti pune frumos tava in brate, si te duci cat de repede/incet spre masa. tacamuri, servetele, pahare - totul e peste nivelul standard din cofetariile Delice.

Si exact asta mi se pare usor nedrept. Grosul banilor sunt adusi, in firma, de clientii care aleg cofetariile obisnuite ale Delice.

Ma mai duc? Singur sau cu un adult, niciodata. N-am de ce.

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

De ce in Ploiesti ba se ridica masini, ba nu se ridica

Am aflat de ce. A aflat si directorul SGU. Divizia de ridicari de masini a SGU avea, pana in decembrie, program de gravide. Adica 10 zile ridica masini, 10 zile lucra la birou, pentru "odihna si recuperare". Zici ca le ridicau cu mana....

Ia incercati, la serviciul pe care il aveti, sa negociati un astfel de program: 10 zile munca, 10 zile frecat menta/pula, pe bani. Punem pariu ca zburati in somaj in mai putin de 10 zile?

Asa-i la 40 de ani. Bun.

Excelent filmul. Poti sa-l vezi si cu copii ceva mai mari, pentru ca fazele cu sex sunt putine. Singurul lucru nasol e ca va trebui sa-i explici de ce doi adulti responsabili iau droguri, cand copiii nu-i vad. In schimb, ce fac parintii aia la scoala, pentru copilul lor, este senzational, am de gand sa aplic lucrurile alea.

Despre bizarul Spor de Antena de la Fiscul Ploiestiului

Angajatii Fiscului orasului iau spor de antena. Un fel de mita, anticipata, pentru ca o sa faca un cancer mic, peste cativa ani. Sigur, e treaba lor. Treaba altora, inclusiv a mea, de exemplu, ar fi de ce iau acest spor si angajatii institutiei care lucreaza in alte cladiri decat cea principala? De exemplu, de ce iau spor de antena angajatii Fiscului din sediu ACR, de pe Soseaua Vestului, desi releul radio de mari dimensiuni este amplasat pe Bulevardul Castanilor?

Simona? Badescu? Aveti legatura.

Striblea e prost. Jurnalist prost.

Ursuletul insinuant e prost. Adica nu, nu prost, in sensul propriu. Isi face prost meseria. Si-o fura. Si duminica, seara, ne-a oferit un exemplu in acest sens.

Roberta Anastas face coperta, luni, in Ring. Un ziar cretin, de Bucuresti, detinut de fratii Negoita. Ce-au aflat jurnalijdii de la Ring: ca Roberta Anastase se da cu BMW X3. Tadaaaaa.....

Masina aia are 4, 5, poate 6 ani. Are nr. 27ALM, de la varsta si cel de-al doilea prenume al Robertei. Cand nu circula cu ea, Roberta o parcheaza, gratuit, in parcarea supraterana de la Omnia. Masina aia a aparut in presa din Prahova de jda'mii de ori.

Papagalii de la Ring nu stiau, si au luat masina de noua. Iar marele Striblea n-a stiut nici el. Nici n-a verificat pe net informatia, o manevra esentiala cand preiei din presa o intrebare, nu un raspuns. "Si-o fi luat-o de Craciun?", s-a intrebat - el a vrut sa fie retoric - laș si veninos, Striblea, cu poza masinii pe ecran.

Practic, a dat masina la tv, ca DEZVALUIRE. A sunat Roberta si a facut lumina in 5 minute. I-o omorat subiectul. Un prost, asadar...

Lumea are senzatia, cand vede o emisiune de analiza la tv, ca cei care o fac si-au facut lectiile, inainte, astfel incat sunt capabili sa ofere raspunsuri. Este degradant, profesional vorbind, sa fii pus in situatia de a primi raspunsuri de la cei vizati, in prezenta celor care credeau, acum cinci minute, ca asista la devoalarea unei chestii interesante, de interes public.

NOTA: Da, stiu, am mai spus ca nu ma mai uit la decoloratul asta psihic de Catalin Striblea. Dar a scris Patratel pe Facebook ca se duce la RTV, si eram curios...

Kitchen Shop Ploiesti rules.

As putea sa scriu ca ce-am facut eu este un test jurnalistic, menit sa arate daca magazinele iti primesc produsele inapoi si-ti returneaza banii. Neah..... De fapt, sunt un dobitoc patentat in materie de gatit-bucatarit-culinarit, care are un pic de noroc, cand trebuie.

Ziua X. Trebuia sa cumpar ceva, cuiva. Care - fatalitate! - adora sa gateasca. Ocazie cu care va spun eu: s-a intors lumea cu curu'n sus. Acum 5 ani, daca-i cumparai unei femei o tigaie, de ziua ei, ti-o spargea in cap. Acum, e cadoul perfect, pentru ca - nu-i asa? - adora sa gateasca.

Eu cu gatitul - ca baietii. Stiu sa fac noua feluri de oua ochiuri. Adica un ou-ochi, doua oua-ochiuri, trei oua-ochiuri... Mai mult de noua nu incap in tigaie. Am si o reteta, pe aici pe undeva. De fapt, am chiar doua...

Revin la Kitchen Shop. Magazin in mall. Plin de niste chestii pe care nu stiu nici sa le numesc, dar sa le folosesc. Ma duc, zilele trecute, sa cumpar cadoul. Le fut pe fetele alea la cap de le zapacesc: "Aia ce e? Dar aia ce e? Si ala cat costa? Cat?! De ce?! Si aia e de-aia? Aaa, nu? Deci, o iau pe aia si pe aia...."

Si iau, frate, niste truse auto de facut prajituri. Doua bucati. Una avea niste tavi-minune si o carte de retete, alta avea niste sosete de-alea cu gaura de plastic, cu care pui crema pe tort, o lingura cu termometru, si alta carte de retete. De pe cutie zambea o femeie pe care, sustin angajatele Kitchen Shop, eu o urmaresc cu entuziasm in fiecare seara pe Euphoria TV. Sa mor daca am canalul ala pe televizor....

Ei bine, cand a venit ziua X, si am dat, regulamentar, trusele, n-a fost vine. Adica, N-A FOST BINE. Tavitele le avea, pensula e un cacat, termometrul ala nu e mare smecherie, iar retetele LE STIE, nu e venita cu pluta in bucatarie, da????

Ma ofer, politicos, sa returnez cadoul, si sa iau altceva. Ocazie cu care am citit, vreo ora, pe forumuri, cum se lupta magazinele sa nu dea banii inapoi.

Si, pentru ca am oroare de discutii in magazine, sun la Kitchen Shop Ploiesti. "Sar'na, sunt eu, imbecilul de mai devreme, as vrea sa returnez nisteproduse". "Sa vedem daca va descurcati cu fetele maine, sa va dea alte produse". "Nu vreau alte produse, vreau banii". "Nu cred ca se poate".

Mda.... Ca pe forumuri...

Asa ca gasesc headquarter-ul Kitchen Shop in Romania si le scriu un mail: "Am luat cutare, as vrea banii inapoi, va scriu pentru ca nu am timp de discutii penibile in magazin, vin maine, multumesc.". Pe jumatate, eram convins ca o sa plec de acolo cu alte tampenii, nu cu banii.

Dar se intampla si minuni. M-a sunat un tip, de la Kitchen Shop, sa-mi spuna ca ei sunt o firma serioasa, si ca pot sa ma duc sa returnez produsele si sa-mi iau banii.

Practic, asta vroiam sa va spun: ca aia de la Kitchen Shop sunt o firma serioasa si-ti returneaza banii pe produsele cumparate, daca le returnezi cum le-ai luat, in 24 de ore

Bravo lor. Ma mai duc!

Vrei sa-ţi miroasă viaţa a gumă Turbo? Se poate.

Pentru ăştia mai mari: ştiţi mirosul de gumă Turbo?
Pentru ăştia mai mici: ştiţi mirosul din reprezentanţele Nike?

L-am găsit, mă! Ca odorizant de cameră, dar merge si in maşină! Îl folosesc de vreo şase luni, peste tot. Eu am luat sticlutele mici, cu un dop de pluta si unul de plastic. Scoti dopul de pluta, apoi si pe cel de plastic, si il repui pe cel de pluta. Mirosul iese prin el, lent, dar suficient de persistent si de dens incat sa-l simti din primele cinci minute. Am pus o sticluta, din greşeală, pe un raft din şifonier. A stat acolo cateva zile, şi m-am trezit ca ma freaca un amic la cap, o jumatate de oră, intrebându-mă "Cu ce te-ai dat?". Cand raspundeam cu numele parfumului regulamentar, din baie, imi spunea "Minţi!". De fapt, mirosul din sticluță intrase in haine...

Uite si anuntul care m-a facut fericit:

Odorizante cu aroma Frutto (guma turbo sau mirosul din magazinele Nike):

sticluta de 85 ml - 50 de lei
aparate CWS - 320 lei

Vi le recomand pe bune. Mirosul este perfect.

Bădescule, te face pă tine un parc?

Am fost, zilele trecute, cu M, sa-i arăt unde am învăţat eu. Şcoala 17 arată la fel de bine, de la distanţă. De aproape, i se văd bubele. Una dintre ele: parcul.

Restituirea proprietăţilor a creat un soi de viol urbanistic, in zona Şcolii 17. Fosta gradiniţă nr. 17 (da, pe vremea aia fiecare şcoală avea o soră mai mică, grădiniţă) a devenit centru AntiDrog. Curtea grădiniţei a revenit fostului proprietar. Ambele zone fiind cedate, a fost blocat şi accesul la şcoala, dinspre strada Mircea cel Bătrân, inclusiv accesul in parcul şcolii. Acum, la şcoală se intră doar de pe strada Izvoare. Şi din partea aia, nu mai ai cum să intri in parc. Un gard de plasă te împiedică să faci asta.

Parcul, lung de 50 de metri şi lat de 20, a rămas prizonier, astfel, intre mai multe proprietăţi private şi o şcoală. Poate fi salvat, fără probleme: dacă se cumpără de la proprietarul curţii grădiniţei un metru, şi de la centrul AntiDrog un metru, pe lungimea distanţei dintre parc şi strada Mircea cel Bătrân, şi se montează un gard de plasă şi trei stâlpi de iluminat, parcul poate redeveni public.

Cost total: la valoarea actuală a terenurilor (mizerabila), maxim 100.000 de lei. Cam cât maşină mai acătării. Efectul: un cartier de cateva zeci mii de locuitori se poate alege cu primul parc. Alternativele sunt departe: in Mihai Bravu, sau fostul parc Karl-Marx.

Vă spun eu, chiar neîngrijit de zeci de ani, parcul arată superb. Mi-am amintit câte leapşa pe căţăratea sau pititea am jucat acolo. Câte zarzăre am mâncat. Câte ţigări am fumat pe furiş. Câţi sâni am atins pentru prima oară.

Evident, Mirunei i-am povestit doar despre alergătură şi zarzăre....

Citeşte mai mult ...

Nabucco snacks

Metro Ploiesti sucks.

Ca principiu, trebuie sa fii tampit sa te mai iei dupa vreo eticheta, in Metro Ploiesti. In cazul de fata, ai senzatia ca poti cumpara un cos de gunoi mare cu 22 de lei. Ei bine, nu. Pretul este valabil pentru acele cosuri de gunoi care incap in geanta unui hipster. Cosul din imagine costa 80 de lei.

Ca sa afli pretul corect al unui produs, in Metro, trebuie sa verifici codul numeric. Pe eticheta, deasupra codului de bare, scrie ceva de genul 89342578. Cauta eticheta unde, in dreapta jos, sub pret, scrie codul asta. Apoi, daca tot esti un tampit sinistru care se incapataneaza sa cumpere avizat ceva din Metro, ia si catalogul la mana, unde produsul, de multe ori, e prezentat ca fiind "la promotie", promotie neevidentiata la raft.

Sa zicem ca te apuca civismul, si chemi un angajat Metro si-i spui ca nu e corecta etichetarea. "O fi cazut cea buna. Ia uite, e chiar langa, in dreptul altui produs", ti se raspunde, amabil.

Nu, frate. Nu va cred. Adica NU VA CRED. Tot magazinul Metro Ploiesti e asa. Etichetele nu se misca singure. Nici aia de la Selgros nu cred ca trimit un om zilnic sa brambureasca preturile concurentului lor direct. E mana voastra. Vreun bou din conducere, care tine mortis sa faca un target de vanzari de neatins, si care a decis ca poate fi mai profitabil sa incerce asa ceva, mai ales ca opt din zece clienti nu-si verifica facturile.

E o prostie. Si ma bucur ca ajung atat de rar la voi. Ma bucur si cand vad parcarea aia tot mai goala. E semn ca lumea a mirosit ca e ceva in neregula la voi. Putred, cum ar zice filozoful bulgar Connect-R.

London House - Cât, mă??

Stiti bancul ala, cu tipul si tipa? Un tip o abordeaza pe o tipa, intr-o biblioteca, intreband-o soptit de unde a luat cartea pe care o citea. Asta, in loc sa raspunda, striga: "Nu ma culc cu tine, nu mai insista!" Toata lumea se uita la tip, asta se simte de cacat, da sa plece, dar tipa ii spune soptit: "Scuze, nu m-am putut abtine, sunt studenta la psihologie si am citit recent despre asta". E randul tipului sa strige, atragand atentia tuturor: "Cât, ma??? 500 de euro pentru un blow-job? Exclus!", dupa care ii spune incet: "Scuze, sunt avocat, ma pricep sa fac oamenii sa se simta vinovati".

Paranteza inchisa. Uitasem de ce nu mănânc la London, pe bune. Si ieri era programată o cafea, la bar, cu un amic care mai avea 25 de minute de petrecut in Ploiesti. A fost de ajuns sa ma intrebe, insa, daca nu luam ceva de mancare, ca sa-mi aduc aminte ca, in ultimile 10 de ore, consumasem doar cafea si tigari. Si ne-am dus, voiosi, spre vitrina aia cu preparatele de la masa calda, unde - catastrofa! - zaceau, obscen si provocator, niste sarmale in foi de varza, cu mamaliguta.

Nu reiau povestea cu sarmalele. Pe scurt, sunt dependent.

Si eu, si amicul meu, baieti simpli. Putem sa mancam in 11 minute? Putem! Si-am comandat samalele. Excelente, nimic de zis. Nota de plata, insa, mi-a adus aminte de ce nu mananc in localul ala. London te pedepseste, pur si simplu, pentru ca ti-e foame. 80 de lei, sarmalele, doua ape si doua cafele. Iese la 30 de lei portia de sarmale.

Nu sa incep cu cate sarmale face mama cu un buget de 60 de lei. Spun doar ca, pentru Ploiesti, orice fel de mancare care costa peste 20 de lei si nu e "platou cu .... de doua persoane", sau "... cu fructe de mare", suna a lacomie penibila. Nu exista nici o justificare, pentru aproape nici un amestec de alimente preparate destinat unei singure persoane, sa coste peste 5 euro. Pe bune. Nu sunt nici intr-o statiune, nici intr-un city al afacerilor. Ploiestiul este doar un nenorocit de oras, obisnuit pana la ultima strada neasfaltata. Asa ca reiau avertismentul: mergeţi la London House când vreţi să mâncaţi ceva bun. Când vă e foame, ocoliţi.

Comentezi? Fa-o aici.

Pizza Hut Ploiesti - ochii in meniu, da?

Am ajuns iar la Pizza Hut. Si, rupti de foame dupa inot, am comandat cu ochii la poze, nu la preturi. Mare greseala. In loc de 30 de lei pentru doua pizza, un prigat si o cola, ca data trecuta, am platit 78 de lei pe doua pizza, o limonada si o cola. Evident, nu limonada a costat 40 de lei. Pizza, frate! Pentru ca n-am mai comandat marguerita cu toping X, ci nu'șce cu branză și cu [habar nu mai am].

O mai spun o data: n-am o problema cu achitatul notelor de plata. Dar mi se pare prea mult, pentru doua pizza. Si mi se pare incorect, din punctul de vedere al fabricarii produselor, sa ceri pretul X pentru un produs, si pretul 3X pentru cam acelasi produs. Daca in locul meu era un tip obisnuit, dispus sa cheltuiasca 100 de lei pentru un pranz si un film, cu fiica la mall, trebuia sa renunte la film.

Ce vreau sa spun? Mare atentie la meniu, la Pizza Hut. Daca nu, poti plati 35 de lei pe un singur preparat, pe care il gasesti, tot acolo, si cu 13 lei.

Nu mai zic ca, de 35 de lei, mananci doua feluri de mancare in locuri foarte bune.