Condrea. Teoria Conspirației.

Dar copacul?! Cu copacul care l-a asasinat pe Condrea a vorbit cineva? Măcar i-a cerut cineva buletinul? E vorba de un copac plantat acolo pe timpul lui Ceaușescu, adică un copac-securist? Sau era acolo dinainte de 1947, ceea ce-l face un copac legionar? Că e clar un copac cu pregătire specială, a dat ăla cu Opelu-n el și n-are nici pe dracu', e doar un pic julit. Eu vă spun, dacă acolo era un copac d-ăsta nou și prost, făcut în China, jegosul ăla de Condrea era acum rangă în Fratelli, la o hexa cu gheață și lămâie.

Avem și precedente. Gorunul lui Horea. Teiul lui Eminescu. Știu sigur, deși n-am dovezi, că România este condusă de o societate secretă, veche de sute de ani, formată din copaci, care și-au pus oameni peste tot, în poziții-cheie. Îi recunoști ușor: toți vorbesc limba de lemn.

apasă aici

Samsung S7 - a doua impresie

L-am primit joi si l-am pornit si activat vineri. S-a descărcat complet duminică, dar e irelevant, pentru că eu fug in weekend de telefon cum fug tehnocrații de masurile de bun simț. L-am încărcat complet, iar luni dimineață l-am băgat în pâine în regim de măcel. Adică i-am lăsat wireless-ul pornit, am setat la maxim contrastul la ecran și am sunat pe cine a vrut pula mea, de câte ori a vrut mușchiul ei. A rezistat eroic, nefericitul, până marți, la 16.00, când ne uitam unul la altul cu suspiciune. Urma să încep predarea unui curs de fotografie cu telefonul, într-o companie, iar el îmi arăta că mai are 22% baterie. Hai să vedem care pe care îl face de căcat, i-am zis...

[Samsung S7 - prima impresie]

Două ore mai târziu, cursanții se distrau de minune, iar eu goneam pe DN1 cu 6% baterie în telefon. Dacă esșaptele consumă în jur de 7% din baterie, pe oră, cu camera foto folosită în regim intensiv, înseamnă că-l pot folosi la shooting până la 8-10 ore pe zi. Ori, nimeni nu face asta, nici măcar eu...

Am intrat în oraș la 18.30. În casă - la 19.30, că am mai avut de trecut pe la cineva. M-am dus direct în baie, de unde am ieșit, mai ușor cu două kile și mirosind a gel de duș. De pe coșul de rufe, esșaptele mă înjura de mamă. Asta face când ledul ăla clipește roșu. Dar tot pâlpâia viața în el. 2%. Dă-te'n pula mea, că ești bun, i-am zis și l-am dus la priză, să mănânce. 

Tipul din spate - repetă, te rog! Da, ești singurul care s-a prins, felicitări. Așa e, Samsung mă plătește la greu să scriu despre telefonul ăsta care este, în realitate, extrem de prost și de inutil. Așa-s eu, îmi complic viața cu produse de căcat doar pentru niște lei, ca parte a unei conspirații menită să te păcălească pe tine, tâmpit semnificativ ce ești. uite dovada.

 

Pun pariu că Dan Șova își dă în cap cu Aspasia

"Părul tău devitalizat e uscat și cade?" întreabă, cu candoarea specifică decerebraților, tipa din reclama Aspasia.

Nu, idioato. Părul meu devitalizat debordează de prospețime și nu cade tocmai pentru că e devitalizat! Bine că nu e vitalizat, că ar fi crescut necontrolat peste tot, chiar și în nas, de mi-aș fi găsit dimineața biluțele întinse pe păr ca pe sârma de rufe.

De fapt, băieții care au făcut reclama Aspasia nu-s atât de proști pe cât par. Ei au vrut ca tu, telespectatorul, să rămâi cu impresia că ai părul devitalizat. Și s-au bazat pe statistici. Din trei persoane, una are părul uscat și una crede că îi cade cam mult. Și vor ca tu să rămâi cu asocierea asta în cap, și când prima ta prietenă o să se vaite ce-mi cade părul, tu să sari, de colo, în ajutor: ia-ți, fată, niște Aspasia, cică e bun

Nu uitați că Aspasia e bun doar dacă părul tău devitalizat e uscat și cade. Dacă părul e doar uscat, Aspasia nu e bun. Nici dacă părul doar cade. Nici dacă părul e doar devitalizat, dar nu cade și nu e uscat.

Știu, pare că am băut ceva. Dar asta mi se întâmplă pentru că am creierul devitalizat de această reclamă mega-cretină, făcută parcă special pentru Dan Șova. Noroc că creierul meu nu e uscat și nu cade. 

p u b l i c i t a t e   f ă r ă   s p o t u r i   c r e t i n e

Suntem o corporație atât de mare încât căutăm un fotograf moca

E normal să fie așa. E normal să intri, câteodată, în pană de idei, când faci o campanie de PR/publicitate pentru un client. Că na!, în starea de genial tot timpul au fost Mozart, Einstein... E greu de crezut că ți se poate întâmpla starea asta și ție, un account-manager de brand de bere. Dar te rog eu frumos, renunță la rahatul ăsta de concurs de fotografie. E o modă atât de penibilă, care transmite atât de clar cât de zgârcit e clientul, încât nu mai merită făcută niciodată. E ca o cămașă albastră cu cravată galbenă, la o nuntă. Ca o poșetă ținută pe braț cu antebrațul în sus, prin mall. Ca o siglă AUDI lipită pe capota unei Dacii 1310.

Megaconcursul (not!) de săptămâna asta vine de la Grolsch, via Ursus. Cică dacă încarci niște fotografii pe experimentalist.ro, poți câștiga o excursie la Amsterdam, la evenimentul de lansare a noii etichete Grolsch. Vă dați seama? Olanda!!! O țară în care nu poți pleca singur niciodată, dacă nu-și face milă și pomană cineva. E atât de scumpă și atât de departe.... Și destinația finală este mega-evenimentul de lansare a noii identități Grolsch, unde vei avea permisiunea să faci fotografii!!! Berea e tot aia, dar băieții au schimbat culorile și două-trei linii pe etichetă. Let's party, people! Pe bune, ce prilej de bucurie mai trepanată ca asta poate fi posibil pe pământ?!

De fapt, aici e ceva mai mult decât lipsa de imaginație a advertiserului. E vorba despre zgârcenie și despre cinism. Pentru că în regulamentul de concurs de experimentalist scrie că prin înscrierea lucrării, autorul cedează Ursus Breweries SA dreptul de publicare si promovare în mediul online asupra lucrării rezultate, pe o perioadă nelimitată temporal și teritorial. Și asta e urât. Dacă era vorba doar despre spiritul berii experimentale, fraza aia putea lipsi. Te premiem pentru că ești un fotograf genial sună mai bine decât vrem pozele tale dar încercăm să nu ți le plătim.

De fapt, Ursus ar fi putut să angajeze un fotograf și să-i plătească omului pentru câteva fotografii bune de tot, suma de 3.600 de lei, cât zice organizatorul că valorează plimbarea la Amsterdam oferită ca premiu (apropo, am niste dubii asupra valorii sejurului). Omul ar fi făcut research pe brief-ul impus, ar fi făcut fotografii vreo lună, și le-ar fi livrat ursusienilor între 10-12 cadre demne de orice campanie publicitară. Așa, cu concursul, Ursus are de unde alege și scapă foarte ieftin, pentru că din 100 de fotografi înscriși în concurs, 99 vor rămâne neplătiți pentru munca lor, care va constitui insa sursa de inspirație extrem de valoroasa pentru echipa de imagine a Grolsch. Ursus ar fi putut angaja, tot pe bani, un al doilea fotograf pentru evenimentul din Olanda (apropo, dragi ursusieni, ce vă face să credeți că un fotograf arde de nerăbdare să facă poze moca la un eveniment de care-l doare-n cot?).

Și încă ceva, extrem de penibil pentru un brand atât de mare și de elitist. În data de 11.05.2016 un juriu format din membrii echipei Kubis Interactive SRL si Ursus Breweries SA decide care este fotograful castigator, în funcție de calitate tuturor lucrărilor înscrise, mai scrie în regulament. Deci fotografiile vor fi jurizate de o echipă din care nu face parte nici un fotograf, nu e ca și cum mă pot alege cu o diplomă semnată de Dan Beșliu sau de Pete Souza...

p u b l i c i t a t e

DISCLAIMER - Fotografia de mai sus e făcută de mine și a fost plătită. Ce-i drept, de o corporație ceva mai mică decât Ursus...

cel mai bun banc cu Klaus Iohannis

Stau la laptop, tv-ul turuie în spatele meu despre recepția organizată de Klaus Iohannis de Ziua Europei. "Așa, coae, cu scandalul dezinfectanților suntem fix în momentul de dat paranghelii", mormăi absent. "Pe lista invitatilor nu s-au regasit fostul premier Victor Ponta sau liderul PSD Liviu Dragnea, pentru că președintele a dispus ca persoanele cu probleme penale să nu fie invitate, potrivit unor surse oficiale", aud dinspre televizor, așa că decid să mă întorc. Pe ecran, președintele. Cu soția.

Epic, nu? Să anunți că persoanele cu probleme penale sunt nefrecventabile și să defilezi cu soția, acuzată fix de așa ceva... A fost momentul în care mi-am adus aminte de ceea ce eu cred că este cel mai bun banc cu Klaus Iohannis și fix acel banc care-l aruncă definitiv în derizoriu pe acest băiat, asa cum Geoană a devenit un zero imediat după ce Iliescu l-a făcut prostănac

Bancul sună așa:

  • - Știi de ce nu e bine să-l iei în gazdă pe Klaus Iohannis?
  • - Pentru că-și face acte pe casa ta.

p u b l i c i t a t e

Samsung S7 - prima impresie

Mi-au curs balele tot timpul la camerele foto de pe Samsung, deși am fost extrem de mulțumit de iPhone. Până anul ăsta, când m-am jucat un pic cu un Samsung S7 și mi-a picat fața cât de bine se mișcă. Așa că n-am ezitat să zic da când a apărut ocazia să iau unul. Ieri l-am primit. Culmea, fără bucuria aferentă unui lucru pe care ți-l dorești. Stai, să-mi fac cont pe Android, să copiez conținutul de pe iPhone, să configurez emailuri, aplicații, spanac pansat, să vezi ce umblu o lună cu iPhone-ul după mine ca agendă....

Pentru că azi m-a murat o ploaie de senzație și a trebuit să ajung acasă să mă storc, m-am apucat de proceduri. În scârbă, cu atitudinea e vineri, hai că până luni am timp să găsesc pe net toate articolele cu sfaturi și să-mi fut la cap toți prietenii cu Samsung...

  1. Să-mi aflu parola la contul de gmail a durat două ore. Vina mea. Era notată pe o hârtiuță, pusă într-un teanc cu un milion de hârtiuțe. Boul de mine nu s-a gândit niciodată la verificare în doi pași, cu sms... Până azi.
  2. Să fac un cont pe icloud și un backup agendă/poze/mesaje a durat încă trei ore. Eu, cu paranoia mea, să am datele pe net!? Never! 
  3. Să pornesc Samsungul S7, să instalez TOT și să mut tot conținutul din iPhone - 20 de minute. Jur. Telefonul ăsta pare făcut pentru cei care migrează de la Apple.

Ce vreau să vă zic este că dacă vă mai spune cineva că Androidul e aiurea și că Samsung are comenzile anapoda, să-l futeți în gură. Minte. Eu nu-s bun la tehnologie, nu-s fan Samsung, nu-s fanul tehnologiei și încă mă consider virgin în Android. Dacă și unul ca mine s-a descurcat....

publicitate

[Samsung S7 - a doua impresie] 

dragă Tolo, hotărăște-te, o dată, cu #colectivul

Mega (not!) ancheta lui Tolo începe să primească și răspunsuri. S-au facut 3.500 de teste si doar 5% din dezinfectanti sunt neconformi. Adică nu fac bacteriile să dispară, deci sunt diluați. Sincer, la ce a a scris Tolontan, mă așteptam să fie doar 5% dezinfectanți buni. Informația nu l-a descurajat pe Tolontan. E manevră, oamenii sistemului acoperă ceva necurat, urlă tolo.ro. Mă îndoiesc sincer. Mă îndoiesc că acest ministru, venit de doar trei luni, a avut timp să-și creeze complici în toate DSP-urile din țară astfel încât să-l poată acoperi pe băiatul de la HexiPharma. 

E ilogic ce scrie Tolo. Și nu e singura chestie ilogică pe care a scris-o de când e jurnalistul sportiv cel mai preocupat din lume de business-urile din sănătate. Da, faptele există, dar modul în care le prezintă Tolo în ancheta lui e ciudat cu crăci.

De exemplu, în episodul 1, Tolo amintește că mai există patru producători de dezinfectanți cu aceleași probleme ca HexiPharma. În mod bizar, ancheta sa îi ocolește, în toate cele 5 episoade scrise până azi. 

În episoadele 1 și 4, Tolo spune că produsele de curățenie din spitale ar trebui verificate chimic de DSP-uri la avizare. Eu cred că asta ar fi cea mai proastă soluție posibilă: și eu m-aș putea duce la avizare cu un bidon cu produs țiplă, și după ce obțin actele necesare, să-l diluez și să-l vând până căpiez. Soluția corectă e testarea periodică, la beneficiar, fie el spital, cabinet, clinică. De ce nu se face? Dracu' știe.

Azi, Tolo l-a conexat pe patronul HexiPharma de actualul ministru al Sănătății, deși Hexi vinde produsele astea de 9 ani de zile, iar acest băiat e venit la MS de câteva luni. 

Nu zic că patronul de la HexiPharma e un înger. Dacă e să mă întrebi pe mine, pare un nenorocit disperat după profit. În mod sigur, și un evazionist cu pile. Dar nu pare tâmpit. Are deja o căruță de bani, deja își multiplica profitul de șapte ori, vânzându-și singur ingredientele necesare fabricării produselor (apropo, rețeta asta e folosită și de OMV). De-aia, nu cred că un tip care a reușit așa de bine să facă muci mecanismele de control ale statului român își băga singur coaiele în menghină mânărind rețetele în fals până la un nivel care putea genera anchete în spitale și, implicit, să-și fută singur vânzările. Îmi cer scuze, dar băiatul ăsta nu pare atât de prost.

Per total, ancheta lui Tolo arată ca o mașină care rulează drept, deși drumul are curbe. De-aia nu mi-a plăcut, din prima. Și-a mai fost ceva ce m-a deranjat profund. În primul episod, Tolo transformă o supoziție a unei surse într-o adevărată teoremă: pacienții de la #colectiv au murit pentru că dezinfectanții au fost diluați. Tolo nu revine cu probe asupra afirmației, ceea ce mă face să cred că a folosit asta ca ancoră emoțională, ca să vândă povestea mai bine. Și n-ar fi prima oară când face asta. Acum câteva luni, Tolo a încercat să pună tot scandalul #colectiv pe umerii lui Raed Arafat. Acum nu mai e Raed de vină pentru tragedie, ci dezinfectanții (deși nu m-ar mira deloc ca și scandalul dezinfectanților să fie pus în cârca lui Raed Arafat). Data viitoare când Tolo o să vrea trafic pe blog, o să vedem un nou vinovat pentru tragedia #colectiv. Și asta mi se pare mai de căcat decât dezinfectanții ăia de căcat de la HexiPharma.

cine m-a plătit să scriu acest articol

bad advertising - eugen tomac - pmp

De-aia nu e bine să-ți facă kit-ul de identitate vizuală un băiețandru deștept, dar cuminte. De-aia e bine să testezi un mesaj, măcar cu câteva focus-grupuri, înainte să-l difuzezi. Ca să nu te faci de bască și să pierzi voturi, în loc  să câștigi.

Eugen Tomac

Omul tău

Nu stiu ce reactie aveti, cand vedeti mesajul asta. Eu mi-am adus aminte instantaneu de vremea adolescenței, când o ardeam în grup, cu gașca, la mine în cartier. Oricare ar fi fost subiectul discuției, principala noastră grijă era să nu fim victimele unui mișto în grup. Foloseam tot felul de cuvinte, propoziții și fraze, cu care pasam mișto-ul de la unul la altul. Și una din schemele astea suna așa:

  • - Să-mi sugi pula, X.
  • - Nu-nu. Am om! (arătănd spre Y).
  • - E, atunci să mi-o sugă omul tău...

Punem pariu că nu există tip de peste 40 de ani care să nu zâmbească când citește sloganul lu' băiatul ăsta? :)

Pe de alta parte, sloganul e prost si daca n-ai crescut ca mine, intr-un cartier obisnuit. Omul tau e un concept special. Nu merge sa zici sunt omul tau daca nu ai, deja, un capital de incredere. Ori, Tomac e nu omul ci câinele lui Băsescu. În afara unei discipline oarbe, care mă sperie, și a unor poziții publice absolut cretine, Eugen Tomac nu a dat dovadă că deține vreuna din calitățile care l-ar putea face omul vreunui bucureștean. Că n-am uitat de ce poartă el jeanși...

Si încă ceva, coane. Nu mai înclina capul atât de mult, în fotografii. Un pic merge, să arăți că ai venit cu gânduri bune. Prea mult te face să pari tolomac. Sau câine. Puppy look...

publicitate. neelectorală.

dimineața de Paște a unui păcătos

De Paște și de Crăciun imi este un pic rușine să mă manifest public. Sunt atât de bătut în cap încât confund cele două sărbători. Și nu e vina mea. Nu pricep cum e posibil să sărbătorim nașterea tăind porcul și învierea tăind mielul? Nu vi se pare că tăiem cam multe? Unde o să ajungem, dacă o ținem așa cu tăiatul?!

Așa că de Paște eu sunt așa, destul de low-profile. Am evitat cât am putut discuțiile de Paști, săptămâna trecută. Sâmbătă am făcut o megacurățenie în atelierul de upcycling. Sâmbătă seară, când voi vă umpleați de lumină, eu horcăiam ca porcul, rupt de somn. Logic, culcat până în miezul nopții, duminică, la șapte dimineața eram fresh.

Și ce dimineață.... Nu meritam așa ceva, la cât de păcătos am întâmpinat Paștele ăsta. Nu tu zgomot pe stradă, nu tu claxoane. Mi-am pus o cafea, am aprins o țigară și am deschis televizorul. Pe Pro era un videoclip cu muzică religioasă, sau o slujbă live, așa că am comutat pe Antena 1. "Urmează meteo", zice băiatul ăla. Perfect, ia să vedem cum o să fie vremea mâine...

Șmaf!, îmi trage televizorul una....

an01

Fac repede un backup. N-am dormit trei zile, nu? Sunt în dimineața de Paște. Aia sfântă, cu lumina, cu a înviat, cu îmbrăcat frumos, luat masa civilizat, cu vorbit frumos, mâncat frumos, băut ponderat. Ori fata asta e.... nepascală, ca să fiu delicat!

Nu mă uit des la meteo, iar la Antenă nu mă uit aproape niciodată dimineața. Așa că nu știu dacă fata asta lucrează de mult la Antenă, la Meteo. Dar nici nu contează, deja e cea mai frumoasă dimineață de Paște pe care o petrec la televizor! Cum îi turuie gurița aia... și n-aud nimic. Urmăresc atent momentele în care inspiră și spune diftongi moi în același timp. Asta e, frate, jurnalism tv de calitate! Când îl implici pe telespectator. Când îl ții cu sufletul la gură...

Țaca-paca, se termină meteo, apare iar băiatul ăla care spune că o să ne întoarcem la meteo mai târziu. Păi hai să ne întoarcem mai repede, că habar n-am cum o să fie vremea nici azi, nici mâine! Mai beau niște cafea, citesc știrile pe net, mă ridic să deschid ușa la balcon, și șmaf! din nou, televizorul umple de viață sufrageria. 

an02

Sunt deja un telespectator avizat. Remarc tot felul de chestii. Ce frumos inspiră când se întoarce. Ce frumos inspiră când zâmbește. Ce frumos inspiră!

an03

M-aș putea obișnui cu astfel  de dimineți, serios. Și aș deveni cel mai mare fan Antena 1. Mai ales că sunt semne clare că Antena 1 mă vrea telespectator....

an04

De exemplu, în prima imagine din acest colaj, apare cifra 22. V-ați prins, da? Eu nu sunt din filmul cu 22, port doar mărimea L la boxeri, dar rămân optimist, am și alte calități. În a doua imagine tipa râde, deci și ea crede că e ok să rămân optimist. În a treia, tipa indică spre numărul 18. Trebuie să fii major, adicătelea. Și sunt. Dumnezeule, am șanse mari!!!!

an00

Și uite!!! Mă aude! Mi-a făcut cu ochiul! Doar mie, pentru că restul României doarme, la ora 7, în dimineața de Paște. Deci ăsta e Paștele pentru păcătoși, nu? De mâine cred că port numai Jolidon, să pară că joc în filmul cu 22....

După această dimineață de Paște, am rămas cu două dileme:

  1. De ce o ține Antena 1 pe fata asta doar la meteo? Să-i dea, frate, toată emisia! Să bage publicitate când face pipi și când bea apă și în rest să apară ea, să le zică pe toate. 
  2. Are cineva idee, cum o să fie vremea, luni? Că ăștia de la Antenă nu zic nimic...

******

Apasa pe coperta oricarei din cartile de mai jos si cumpar-o, daca vrei sa faci unei tipe un cadou misto de Pasti:

w1w2w3w5w4w6  

Pachete-Cadou , numa' bune de dat cadou de Pasti: 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit vreodata de mine: link

 

ieșiți din mall-uri și deschideți ochii. o să merite.

"Aaa, se vede că e campanie, ți-ai luat pantofi", mi-o trântește Sebi, din senin, azi dimineață, uitându-se la picioarele mele. Suntem patru și, ca la o comandă, râdem toți, în hohote. E o glumă de-aia, de căcat, cum fac jurnaliștii între ei, ca o amintire a vremurilor apuse, când în campaniile electorale, jurnaliștii câștigau bani frumoși. Era plin de politicieni bătuți în cap, care aveau nevoie de un sfat, un interviu, o poză, o relatare de pe teren, iar banii picau la fix pentru prizonierii unei prese mereu prost plătite și decapitalizate. Ăia proști, ca mine și ca Sebi, mai învârteau un ban doar cu politicienii pe care-i plăceau. Ăsta pare băiat ok, poate schimbă ceva, ne ziceam unii altora, ca niște cretini. Jurnaliștii deștepți îi frigeau pe toți și adunau mici averi. Mici, da? Nu s-a îmbogățit nimeni din presă, din ce știu eu. Din afaceri conexe, da, dar aia e altă poveste.

Râdem și-mi dau seama că de ceva timp primesc constant complimente pentru pantofii mei noi. Și de la femei, și de la bărbați. Și nu-s așa de noi, îi am de o lună. Am găsit in cartier, într-o seară, magazinul Mopiel, un brand de care n-auzisem niciodată, și mi-am cumpărat pantofii ăștia pentru că n-aveam nici unii maro. De atunci, i-am purtat aproape zilnic și nu i-am șters nici măcar cu o flegmă, curios să văd cum rezistă aspectul ăla impecabil. Uite-i. Mâine îi șterg, promit.

panto01

La început, i-am purtat cam cu nervi, pentru că m-au strâns de m-au rupt. "Sunt făcuți pe stil vechi, o să se lase", m-a amețit vânzătoarea, când i-am cumpărat mărimea 43, deși abia mi-am strecurat piciorul în ei. S-au lăsat o pulă, am mormăit vreo trei zile, purtându-i în continuare doar pentru că nu m-au ros. Și să vezi chestie: de la o zi la alta pantofii au devenit tot mai comozi. Acum aș putea să dorm cu ei în picioare.

Ce-i așa important la pantofii ăștia? Păi, în primul rând, sunt din piele. În al doilea, sunt românești, făcuți undeva prin județul Buzău. Recunosc, a contat foarte mult și prețul: doar vreo sută cincizeci de lei, adică o sumă cu care, în Deichmann sau CCC te lipești doar de vinilin pakistanez, ca să nu mai zic de magazine ca Aldo sau Musette, unde cu 150 de lei îți cumperi doar șireturi. I-am luat cu gândul "dacă îmi nenorocesc picioarele, măcar nu arunc o cârcă de bani pe geam, cum am pățit cu ghetele Deichmann". Și, după ceva purtări, trebuie să constat că sunt cei mai comozi pantofi pe care i-am cumpărat în ultimii 5 ani. Jur. Umblu zilnic încălțat minim 12 ore, și cu ăștia n-am probleme de nici un fel.

Așa că, bucuros că Sebi mi-a adus aminte ce pantofi mișto am, acum pe seară, când mă duceam acasă, mi-am mai cumpărat o pereche. Albaștri. Tot cu vreo sută cincizeci de lei. 

panto02

Și-am zis că dacă tot am făcut descoperirea asta, să o facă și alții. Și vă recomand călduros să lăsați baltă mall-urile, măcar o lună. Să vă luați orașul la pas, descoperind ce-ați ratat mergând, de ani de zile, în aceleași două-trei locuri. Să vă uitați după magazine, cafenele, restaurante în care n-ați fost. Există viață și în afara clădirilor de două hectare. Există produse bune și în boutiq-uri fără bugete de prmovare. La cât de modest arată magazinul Mopiel din Ploiești (zona Caraiman, lângă fostul sediu Allianz) și la ce poze banale are brandul pe pagina de facebook, pun pariu că mopiel-iștii nu și-ar permite niciodată o chirie de 2-3000 de euro lunar, într-un mall. Iar magazinul lor din Ploiești e tributar traficului pietonal, care nu e fabulos în zona aia.

Cum să zic? Nu zic să vă luați pantofi, toți. Zic să dați o șansă celor ca ei, care fac, aici în România, plătind salarii tot unor români, produse fabuloase și la preț, și la calitate. 

DISCLAIMER - Nu mă suspectați, vă rog, că am luat bani de la Mopiel ca să le fac publicitate. Asta este publicitate.

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica