DIGI a invins, Patraru pleaca. Acum DIGi se poate inchide.
In cre di bil! Mai tineti minte conflictul Digi24 - Dragos Patraru, cand Patraru vorbea de acoperitii de la Digi, iar postul replica taios ca realizatorul trebuie sa produca dovezi in sensul asta? Ei bine, conflictul s-a transat: Dragos Patraru si-a luat Starea Natiei si s-a carat la TVR. A invins Digi, care va sa zica, care l-a facut pe Patraru sa plece, cu acuzatia lui cu tot, fara sa-l mai forteze sa o probeze. Cum ar veni, a acceptat acuzatia, l-a indepartat pe incomod si totul va ramane cum era la Digi: cu acoperiti pe post de jurnalisti, cu stiri si emisiuni atat de proaste incat nu le poti urmari, cu propaganda penibila in favoarea unor institutii de forta si cu fakenews (exemplul 1, 2) cat cuprinde. Nici nu mai conteaza daca Dragos a avut dreptate, acum situatia arata de parca a avut dreptate. Si asta e dezastruos pentru Digi.
E o victorie cat o sinucidere. Cu acelasi tip de management al informatiei, cu aceeasi lista de stiri facuta in biroul unor dubiosi si nu in baza demograficelor, si cu acelasi Prelipceanu la butoane, Digi va avea audiente din ce in ce mai mici. Va spun eu, ca am intuitia dezastrelor de presa, i-am zis si lui Moise Guran ca formatul lui e prea prost pentru tv cu cateva luni inainte sa-l zboare astia din grila, asa cum i-am zis unui petrolist, acum niste ani, ca nu face bine ce face la Curentul. Iar Teszari, baiatul ala care detine Digi, va iesi intr-o dimineata din baie mangaindu-si parul de pe piept si se va intreba: Ce pula mea fac eu cu Digi? La ce imi foloseste postul, daca nici bani nu face si nici nu are audiente care sa ma faca influent?
Iti spun eu, coa'e, la ce. La puscarie.
Vantu a facut Realitatea TV si a ajuns la puscarie, i-a dat-o lui Elan Schwartzenberg care e numa' bun de puscarie, care i-a dat-o lui Sebi Ghita pe care acum vor unii sa-l bage la puscarie. La puscarie e si Dan Diaconescu de la OTV si tot la puscarie a fost si Dan Voiculescu, care controleaza Antenele. Il adaug si pe Adrian Sarbu, de la Mediafax/Pro care a mers umpic si el la puscarie, amintesc si de Dumitru "Niro", care finanta B1 TV, tot la puscarie si el, si ma opresc. E limpede ce se intampla, nu? In noul tip de geopolitica, cu conflicte asimetrice si razboaie hibride, stirile sunt o arma importanta, iar in tara asta, inca prea plina de securisti de tip vechi si nou, cine vrea sa controleze stirile va trebui sa joace in filmul acelor baieti care te folosesc si apoi te trimit la puscarie. Cate dosare penale credeti ca vor mai trebui facute in jurul Digi ca sa se prinda si Teszari ca, pentru binele lui, acest post tv nu trebuie sa mai existe?
Mai ales ca Digi a irosit sansa formidabila pe care a avut-o. Daca in loc sa pupe in cur statul de drept si atunci cand statul de drept functiona precum Securitatea anilor 50, Digi s-ar fi apucat sa difuzeze, toata ziua, doar explicarea manipularilor difuzate de Romania TV, Realitatea TV, B1 si Antena3, acest post tv ar fi fost pentru public ce este UBER pentru transportul de persoane: alternativa corecta si misto. Din pacate, Digi a facut acelasi tip de cancer ca si concurentii sai, iar rezilierea contractului cu Patraru e primul semn de metastaza. Din acest moment, Teszari are de ales intre a-si urma destinul de patron de stiri, adica sa ajunga la puscarie, si a inchide scumpetea asta inutila de post de (ne)stiri si sa-si cheltuiasca banii pe altceva.
jurnal de Ghena pentru parinti - CUM S-A SCRIS CARTEA
Era vineri. O zi de-aia de vineri, perfecta, care rade la tine, dupa o saptamana la fel de buna. Terminasem cu bine un proiect foto, aveam ceva bani in buzunare, scosesem masina din service, #magirl era plecata, aranjasem ceva nou si bun pentru sambata seara, luni urma sa bat palma pe inca un proiect foto misto, era soare, cand...
Se auzea ca o sirena in miniatura. M-am dus spre usa aia metalica, miscata de vant. Jos, cat un iaurt, un pisoi gri. El era sursa zgomotului.
M-am ferit tot timpul sa tin un animal in apartament. Sunt atat de mult timp plecat intr-o zi, incat orice animal, in afara de un peste d-ala solitar, s-ar sinucide de plictiseala. Plus ca-s usor neatent si distrat. Am primit o planta rara, candva, de la cineva, si am udat-o prima oara trei luni mai tarziu.
In ziua aia, insa, am decis, pe loc, ca dupa o saptamana atat de buna, nu pot lasa un pisoi atat de mic la ghena. “Il iau, il tin weekendul asta si luni il scot la adoptii, pe net”, mi-am zis.
L-am luat. Ca in filmele bune, am gasit, in primul magazin, si litiera, si nisip, si castroane, si mancare. Cand am urcat in bloc pisoiul era echipat impecabil.
N-a scos un sunet, dupa ce l-am luat in brate. Cand am ajuns la opt incepuse deja sa toarca. Am intrat, l-am pus jos si a disparut imediat sub canapea.
L-am revazut a doua zi, dimineata. Iesise, manat de sete si de foame, probabil. L-am bagat cu botul in castronul de apa, apoi in cel de mancare, l-am mai mangaiat un pic si l-am eliberat. Smaf, sub canapea. Duminica nu l-am vazut deloc. Duminica seara, cand m-am intors, apa era neatinsa, dar lipsea un pic de mancare si mirosea ciudat. Am fost nevoit sa-i invadez intimitatea macar ca sa elimin sursa mirosului.
A fost atat de cuminte incat am zis ca-l mai tin cateva zile. O decizie proasta. In cateva zile am inceput sa gasesc cate un rahat la patru ore, pe peste tot, numai in litiera nu. Era, insa, mai sociabil. Am inceput sa-l pun in litiera cum il vedeam.
I-a luat trei zile sa nu mai stea doar sub canapea. Cinci zile sa gaseasca litiera. O saptamana sa bea din castronul cu apa. Bobitele, insa, l-au cucerit imediat. Cred si acum, la patru luni de cand l-am gasit, ca este cel mai lacom pisoi in viata. Probabil zilele alea grele, de la ghena, si-au pus amprenta definitiv pe comportamentul lui.
Adaptarea lui la noul mediu a fost spectaculoasa, in sensul ca n-a facut multe concesii. Nu se mai caca unde vrea el, in rest, toate concesiile sunt facute de mine. Gaura aia, de vizitare, de de sub cada, e acum obturata cu un pantof sport. Nu mai las capacul wc-ului deschis, ca sare in el. Nu mai tin hartia igienica pe suport, nu mai las role de servetele la vedere, iar cablurile subtiri, de casti, usb, alimentare pe care mi-am permis sa le las pe langa computer au fost inlocuite de cateva ori, pentru ca le-a ros. Imi distruge periodioc cartile si fotografiile, mi-a distrus haine, perdelele arata ca dracu'...
Ma scoate din minti, am momente cand urlu la el ca la un om, cand il alerg prin casa, cand il injur ca in trafic. Cumva, insa, reuseste de fiecare data sa faca ceva atat de amuzant sau de inocent incat il iert. Intr-un mod absolut cretin, mi-e drag de el tocmai pentru ca este atat de versatil si de distructiv. Nu ma plictisesc niciodata, are momente cand se poarta ca un soarece, ca un caine, ca o nevasta, ca o soacra, ca un ceas potrivit gresit sau ca un asasin platit. N-o sa-l uit niciodata, de exemplu, cand mi s-a babat intre picioare exact cand imi trageam tricoul pe cap. M-am impiedicat, am dat cu ambele brate intr-o lustra care a pocnit, am oprit curentul in tot apartamentul si in bezna aia eu alergam pe intuneric, printre cioburi de bec, urland “unde esti, in pizda ma-tii, ca te omor”...
Au fost atatea momente in care pisica asta a interactionat cu mine de parca este o fiinta inteligenta (si rea), cu rationamente, strategii si etica, incat am inceput sa ma gandesc la perspectiva lui asupra oamenilor. De ce cateodata ma musca si cateodata se alinta maxim, desi eu fac cam acelasi lucru? De ce pe unele tipe le musca si altora le toarce in brate? De ce miauna cateodata la televizor si alta data nici nu-l observa? Ce e, de fapt, in capul lui? Si de ce pula mea se bucura de atata simpatie, din doar cateva poze postate de mine pe net, desi e plin netul de pisicile tuturor? Ce e asa special la pisoiul asta?
Pentru raspuns, cautati pe net, va rog, “jurnal de Ghena”. Ca asa il cheama, Ghena.
Citeşte mai mult ...
bad advertising - penny - cabral
Deci Cabral a intrat intr-o zi in Penny (not!) si cand a vazut ca au si verdeturi, dar si rosii, plus otet, a exclamat: "Wow! Asa ceva n-am vazut niciodata in nici un magazin! De-aia imi place mie Penny, pentru ca ma place asa cum sunt eu, roman ciudat, mancator de rosii, verdeturi si otet la aceeasi masa. Ce tare!"? Ca eu asa inteleg din reclama aia tv proasta cu spume.
De fapt, inteleg gresit. Explica Naumovici pe paginademedia.ro. Ca na!, fiind autorul acestei povesti cretine, probabil ca e si singurul care o intelege.
"Totul va fi în jurul acestei povești "de România": vor fi oferte de România, special pentru români, vom accentua sărbătorile de România. Vorbim, de exemplu, de Mucenici și de Dragobete, de zilele de sfinți. E ca un răspuns la globalizare. Sunt foarte multe lanțuri de magazine care sărbătoresc Valentine's Day, care vin de afară cu tot felul de concepte. Nu le negăm, le ținem și pe alea, dar am simțit nevoia să vorbim puțin și pentru români. Cu românii și cu obiceiurile lor."
Ati inteles, da? Naumovici conduce o campanie de comunicare a romanilor impotriva globalizarii! Nu o face in numele Aprozaresti, Salam de Biscuiti, sau La Blouse Roumaine. Nu, nene! In numele Penny, adica unul dintre sinonimele la globalizare. Penny e detinut de o companie uriasa, numita Rewe, care are 3.000 de magazine in Europa. Trei mii! Penny este un brand atat de romanesc incat si radioul Penny FM, care se aude in magazinele din Romania, emite din Viena. Daca e sa fac o medie dupa ce vad la mine in cartier, cele 200 de magazine Penny deschise pana acum in Romania au dus la inchiderea a peste 1.000 de magazine mici de cartier. Ei bine, fix acestui brand ii fac Naumovici si Cabral o campanie "de Romania". Vomit.
Maine ma duc la antiglobalistii astia de Penny, sa vad cate produse romanesti au la raft.
Nici anul asta nu-s demn sa devin client ING
Eram la mall, terminasem o intalnire, ma pregateam sa ies iar in "iadul canicular", cum zic reporterii de televiziune, cand am observat standul asta.
M-am uitat intai la executie, ca acolo se vede respectul pentru client: comatex si pvc, cacaturi de 8 euro metrul patrat, printate destul de prost.
Apoi la personaj: un baiat mai inalt decat mine, mai ingust in umeri decat in cur, cu sacou d-ala modern si scurt (o rusine a modei, intrebati pe oricine), cu pantaloni scurti inutil (ca glezna unui tip nu e sexy, s-o arati), cu sosete portocalii si pantofi verzi. Da, asa au gandit baietii care se ocupa de contul ING identitatea personajului care sa agrege interesul nonclientilor ING: ca pe un papagal disperat sa atraga atentia, un personaj care, pus pe plansa unui psiholog, din orice tara / orice cultura, ar aduna langa el definitii ca "labil psihic", "traumatizat de mic", "lipsit de afectiunea mamei in copilarie", "cu orientare sexuala incerta", etc.
M-am uitat cateva secunde la mizeria asta, incercand sa descifrez codul vizual ING. Personajul asta relaxat si zambitor sunt eu, viitorul client ING atat de lipsit de griji incat se imbraca precum un gay orb, sau este reprezentarea celui care are grija de banii depusi pe numele meu la ING, adica un descreierat cromatic? Si n-am reusit sa inteleg care din variante e cea corecta, pentru ca in ambele, tipul arata ca un distrus.
Daca ma reprezinta pe mine ma simt de-a dreptul jignit: nici macar eu, un baiat absolut obisnuit, nu am un asemenea prost-gust la haine.
Daca e simbolul securitatii veniturilor mele e grav, m-as duce chiar maine sa scot tot de la ING, cum sa-mi las banii pe mana unui asemenea distrus?
Singura varianta plauzibila care-mi trece acum prin minte este ca agentia de publicitate care se ocupa de ING n-a avut nici o idee viabila, cu poveste si efect, si a propus mizeria asta. Vreun snob de la ING a acceptat-o entuziast, pentru "ca e atat de hipsterish" si pentru ca e "atat de urbana". Nici incompetentul de la agentie, nici cel de la ING nu s-au mai gandit la efectele acestui vizual asupra unui om care alege o banca dupa criteriile traditionale: stabilitate, cota de piata, nivelul comisioanelor. Si pun pariu ca anul asta va fi ultimul in care vom vedea o asemenea rusine de reprezentare masculina. Pentru ca asta face ING in fiecare an: spune o poveste-doua, apoi le ingroapa sub alte povesti la fel de colorate.
Pe de alta parte, daca-ti alegi banca, adica cel mai gros dintre pilonii viitorului tau, dupa criterii ca "e draguta reclama" sau "ce misto e imbracat tipul", esti un imbecil atat de notoriu incat chiar meriti ca niste baeti sa-ti ia banii si sa te lase sa mergi spre apus mort de foame si rupt in cur.
scrisoare deschisa ministrului Sportului Marius Dunca
UPDATE - 30.000 de afisari mai tarziu: s-a rezolvat.
"Acum am iesit de la rector. L-au dus pe Cosmin si la medic, sa-l examineze si a fost admis." (mama lui Cosmin).
Restul e stire de presa.
Le multumesc tuturor celor care au dat mesaje autoritatilor si celor s-au implicat personal (ca Raluca N.), in rezolvarea problemei care tinea (azi am aflat) si de Ministerul Educatiei, ca autor al metodologiei de admitere la UNEFS.
Multumesc ministrilor:
Marius Dunca (cu care am si vorbit la telefon, e baiat valabil)
Liviu Pop
Hai ca se poate.
Textul care a generat asta e mai jos. Il las aici, fara sa schimb o virgula, pentru cei aflati in situatii similare.
Varianta scurta: domnule ministru, bai Mariuse,
Da in pula mea un telefon la dinozaurii aia de la UNEFS si spune-le sa-i aprobe cu derogare cererea de inscriere lui Cosmin Lambru, pentru ca omul nu are de gand sa faca exercitii la paralele, ci fotbal, nene, ca fotbal stie, fotbal joaca, fotbal vrea sa predea cand n-o sa mai poata juca. Hai, repejor, pana nu afla toata presa si ajungi omul de aratat cu degetul in toata Europa pentru ca blochezi persoanelor cu dizabilitati accesul la educatie.
Varianta lunga: domnule ministru, bai Mariuse,
Te rog da in pula mea un telefon rectorului UNEFS si spune-i sa caute rapid o solutie de redefinire a accesului persoanelor cu dizabilitati la cursurile universitatii. Pentru ca e de porc sa ai aceleasi norme fizice pentru toata lumea, indiferent de disciplina sportiva pe care vrea sa o practice cineva la nivel academic sau sa o predea mai departe, altora. Ai acum motivul perfect sa dai acest telefon. Iar motivul se numeste Cosmin Lambru. Tipul cu patratele din poza, cel care a dat titlurile alea in presa sportiva. 18 ani. Joaca fotbal bine de tot, este golgheterul seriei A Prahova. S-a inscris recent la UNEFS iar dosarul i-a fost respins pentru ca nu are degete la mana stanga si nu poate face, citez, "exercitii la paralele".
Evident, ca in orice tara de cacat, respingerea s-a facut verbal, iar motivul nu se regaseste in regulamentele de admitere la UNEFS. Pustiului i s-a cerut diploma de bac. A dus-o. I s-a cerut un aviz medical ca poate face efort. A scos omul un EKG, inima ii merge ceas, poate face efort. Examen nu trebuie sa dea, pentru ca e deja jucator legitimat. Are toate actele in regula, da? Cum pizda ma-sii sa fie respins?
Asta ca sa nu mai zic ca nu pricep de ce probele sportive de la UNEFS sunt discriminatorii, si nu ma refer doar la persoanele cu dizabilitati. De ce sa pui la paralele un inotator de performanta, de exemplu, sau un jucator de tenis, sau un hocheist? Ce mortii ma-sii au paralelele astea, de cand constituie ele diferenta dintre un sportiv si un sportiv cu studii superioare?
Luni, te rog, pana in pranz, te rog sa suni la UNEFS, si sa rezolvi problema. Dupa-amiaza o sa iau eu legatura cu mama baiatului, ca pe el nu-l cunosc. Nu dau doi bani pe fotbal si pe fotbalisti, ma doare-n pula de sportul asta, dar cand mi-a povestit maica-sa ca asta micu' a luat 9 la bac am devenit atent. Cati fotbalisti crezi ca iau 9 la bac, Mariuse? Pe bune, in sportul cu cei mai mari trepanati, apare cate un mucea d-asta destept si voi ii dati in cap ca nu poate sa faca exercitii la paralele? Atat de incuiati suntem?
Iar daca luni dupa-amiaza nu primesc vesti bune, oricat de putini bani as da eu pe presa sportiva, o sa-i caut pe toti jurnalistii de profil si o sa le povestesc rusinea nationala de la UNEFS, ca sa faca stiri din ea. O sa fie usor, ca pustiul e supercunoscut. Ia uite:
O sa caut si corespondentii din Romania ai Reuters, Associated Press, etc si o sa le explic cum discrimineaza statul roman un sportiv cu handicap, sa iasa niste stiri de-alea misto, cum le plac lui Dragnea si Iohannis.
Pana atunci, imi rog cititorii doar sa-ti lase comentarii pe facebook (am pus si o poza cu tine, sa te recunoasca oamenii). Ai 14.000 de fani, dar eu am 20.000, plus 20.000 de followeri, plus vreo 500.000 de cititori lunar, pe blog.
Te rog, nu ma provoca sa fac din pagina aia a ta un camp de batalie, da? Pentru ca o sa castig sigur: tu esti doar ministru; eu, in schimb, am dreptate.
***********
nea Tudose, te face pă tine o echipă bună de fotografie&facebook?
Are un metru noua'sapte dar pe net e pielea pulii, abia a strans 1.200 de like-uri, desi in pixul lui stau cateva zeci de miliarde de euro. Da, ati ghicit, vorbesc despre noul premier Mihai Tudose, care a aparut pe facebook (intre timp si-a sters pagina) la fel de prost ca toti predecesorii lui: cu un fotograf nepriceput la fotografia de presa si cu social-media coordinator orb sau complet nepriceput la fotografie. Asta in conditiile in care fotografia este principalul vehicul de propagare a informatiei pe facebook.
La prima poza nu ma iau de fotograf, cadrul e relativ corect. Postacu', in schimb, ori e orb ori e un pustan care nu poarta niciodata costum, ori e prost de bubuie. Si o zic din cauza acestei poze, in care premierul poarta un sacou cu cel putin o marime mai mare. Se vede si la umar, si la maneca. Zici ca Tudose e Fiul Ploii, nu premierul tarii cu cea mai mare crestere economica din Europa. Ok, a venit nea Tudose direct de la nunta, cu sacoul nasului, ca al lui era prea mototolit dupa o noapte de spritz. Nu-i pui poza pe facebook! Pui un colaj din doua close-up-uri, doar cu moacele lui si invitatului lui, si salvezi situatia...
Si cand se mai intalneste nea Tudose cu oameni cu care da mana pentru fotografii de presa, ii spui: "dom premier, prea le trageti mana oamenilor langa pula dumneavoastra, toate pozele arata ca naiba, hai, intindeti bratul un pic..."
Uitati-va la moacele celor cu care da mana premierul: primul e un pic ingrijorat...
... al doilea e de-a dreptul speriat ca ar putea atinge pula guvernamentala. Pare ca se gandeste: "Poate cravata mea innodata ca o pizda a provocat asta?"
La a patra poza pe care v-o arat pentru ca m-a busit rasul cand am vazut-o avem de-a face cu o culpa comuna: pe de o parte, fotograful, care a facut poza asta din singurul unghi posibil din care nu se vede scaunul. Lucru greu, va asigur! Sa faci o matahala de om sa para ca sta cu curul infipt intr-o teava galbena nu e lucru usor... De cealalta parte, social-media coordinator-ul, orb sau prost, cum ziceam, n-a vazut impilarea din curul lui Tudose si smaf!, a pus poza pe net. Sa rad eu, si voi cu mine...
V-am aratat doar 4 poze pentru ca pagina oficiala a noului premier are doar 31 de imagini (cum ziceam, pagina s-a dus). Promit ca revin, sunt sigur ca cei doi naparstoci din echipa de imagine a lu' nea Tudose ne vor mai face sa radem. Asta daca nu cumva ii da afara, cum ar merita, pentru ca cei doi nu fac de ras doar un nene sifonat, ci si guvernul, tara, pe mine, pe ma-ta, pe frac'tu...
cartile mele sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop/carti