www.bogdanstoica.ro

Subway? Nu, multumesc. Salam are si la nonstop...

Subway e genul de afacere care cred ca merge de minune in SUA, acolo unde eu cred ca sunt cei mai prosti dintre consumatorii de food, din lume. Genul rață, care dupa ce apucă momeala de pe sfoară, in cioc, se lasa trasa la mal, ca proasta. 

Ce fac baietii de la Subway nu e inventia lor. O fac si cei de la McDonald's. Acceptați, la un hamburger, extra bacon, si-o sa vedeti cum platiti cu 2 lei in plus, pentru nici 20 de grame de grasime. O fac si cei de la Pizza Hut: o pizza  vreo 15 lei, dar e goala ca o minge. Daca alegi de la doua topinguri in sus, pe care le primesti la orice pizza din lume in pachetul standard, pizza de la Pizza Hut se duce rapid in 40 de lei. 

La Subway, insa, nu-i ajuta marfa. Adica, baietii astia aplica metoda pe criterii economice, nu logice. Eu, de exemplu, am cerut un sandwich picant italian. Mic! Paranteza: ce marketing genial la baietii astia! Te fac sa crezi ca de 10 lei primesti unul din sandwich-urile alea gigant, cu care te vezi hranindu-te toata ziua. Ciuciu! Pretul de 9 lei e pentru un sandwich penibil, de fapt, vedeti si singuri cum e. Sa va spun cum:

Deci, eu la deschidere: "un italian picant". Subway-erul: "Mare?" (adica "iti iau banii, fraiere?") Eu zic "cip", sa-i vad cartile: "nu". Desface omu' o juma de franzeluta, si pune tacticos patru felii de salam. Gras! Ceva ce n-as cumpara, ever! (De fapt, acum realizez ca n-am mai cumparat salam de ani de zile, pentru mine, mezeluri inseamna muschi). Apoi, la fel de tacticos, mai pune patru felii de salam, un sortiment mai rosu, am presupus ca e cel picant, si, implicit, ca primul e italian. Dupa care a inceput iar partida de poker: "cascaval? rosii? etc". In caz ca nu stiti: fiecare din chestiile alea se platesc in plus. Am zis "pas", curios sa vad daca mai primesc ceva in afara de salamurile alea nenorocite. Un praf de sare. O felie de maslina. O scobitoare...  

Canci! Mi-a inmanat, victorios, saracia aia de sandwich cu salam, mai mic decat palma mea. Si in armata (eu am facut armata la infanterie, iadul pe pamant) am primit ceva mai bun de atat. Si finalul: "9 lei". "Ia, coane". "Mai veniti pe la noi". "Nu, ca salam gasesc si la nonstop..." 

Subway Ploiesti e sus, in Ploiesti Shopping City. Fa si tu daca turul localurilor, cu 9 lei, si vezi daca-ti mai da cineva paine si salam.  

Autodenunt: de ce l-am batut azi pe unul pana l-am lasat lat.

Autodenunt: de ce l-am batut azi pe unul pana l-am lasat lat.

Nu-s bataus din fire si am fost tot timpul adeptul solutiilor nonviolente, mai ales in strada. Oricat ai fi de furios, ar trebui sa ai capacitatea sa-ti reprimi dorinta de a strivi figura cuiva, indiferent de ce-a facut. Si cam asa procedez, in general. In ultimii 15 ani, nu m-am batut in trafic decat o data. Pana azi...

Nu-mi caut scuze. Spun doar ca azi nu s-a legat nimic, am avut o zi proasta, cum avem toti, din cand in cand. Culmea ironiei, am reusit sa ajung o fuga la Prefectura sa-l aud pe seful politiei vorbind despre aparitia fenomenului de intoleranta, care aprinde conflictele fizice din te miri ce. De acolo am plecat sa-mi iau copilul si sa-l duc la scoala. 

Pe ruta asta, pe care o parcurg zilnic, se afla un nenorocit de semafor. Unde, tot zilnic, ma intampina un nenorocit de cersetor. Un betiv, un famelic, un trist ca multi altii. Am scris prima oara de nefericitul asta in 2009. Prin 2010, l-am imbrancit, pentru ca incerca sa intre pe geam intr-o masina condusa de o tipa. N-are nici o problema sa se poarte agresiv cu femeile, apropo... Periodic, apare beat si uita ca eu sunt ala care-l tot ameninta cu bataia, si care-i face poze pe care le trimite politiei (am trimis o pula, de fapt) daca se mai apropie de masina. Azi a fost o astfel de zi. Probabil geamul plin de apa l-a impiedicat sa ma recunoasca.... 

A cerut bani. A repetat cererea, tipand. Il ignoram, convins ca e o zi ca oricare alta, in care, dupa 10 secunde, se indreapta spre alta masina. Ei bine, dobitocul n-a vrut sa-si termine ziua cu bine. A lovit intai cu pumnul, apoi cu palma, in geamul portierei mele (in poza vedeti urmele lasate de mana lui, cand am deschis usa).

Nu stiu daca ati trecut prin asa ceva, vreodata, si stiu ca reactia la un astfel de atac depinde de temperament si de starea de spirit. Ei bine, eu eram azi cu amandoua la cota de avarie. Asa ca am coborat si l-am lovit de trei ori pana sa apuce sa faca ceva. 

A cazut, langa bordura, intr-o baltoaca, si nu prea mai avea habar de el. Eram pe punctul de a-i mai trage un ultim picior in gura, cand a tipat o femeie, care traversa. Si careia ii multumesc, pentru ca as putut sa-i fac cersetorului un rau decisiv. Femeia m-a amenintat cu politia, si am invitat-o sa sune imediat, la 112. In momentul ala, si eu aveam niste lucruri de spus unui politist. De fapt, cred ca chemam chiar eu politia, daca nu trebuia sa duc copilul la scoala, in urmatoarele 10 minute. Am plecat de acolo, femeia si-a terminat traversarea, boul a ramas in fund, in baltoaca, buimac...

Si stiti de ce trebuia sa chem eu politia? Pentru ca, oricum s-ar fi vazut azi scena cu mine, agresiv si nemilos, lovind un batranel, eu am fost cel atacat. Da, am reactionat disproportionat cu intensitatea atacului. Da, el mi-a lovit doar masina, un fier banal, iar eu i-am lovit ficatul si figura. Se prea poate ca legea sa spuna ca eu am gresit mai mult decat el. Si da, nu sunt mandru de ce-am facut. Pe de alta parte, nu sunt antrenat sa rezist, nonstop, agresiunii, fara sa fac ceva. Nu sunt Dalai Lama! Cele trei lovituri date azi reprezinta doar expresia fizica a celor cateva sute de ocazii in care m-am abtinut si l-am batut doar in gand. Traversez periodic situatii de-astea, fara sa ma implic, convins ca cineva va reactiona. Cineva, adica sistemul public, pe care-l finantam cu totii tocmai pentru asta.

Deci nu ma scuz ca am batut un amarat. N-am nici o scuza. Doar explic.

As vrea, de asemenea, sa-mi explice cineva din Politie ce anume trebuie facut si de catre cine ca acest individ sa nu mai apara la semafor? Cersetoria e interzisa, nu? Statul in picioare, intre masini, pe carosabil, de asemenea, nu? De ce trebuie sa reactioneze cineva, ca mine, pentru ca individul ala sa primeasca doar un pic din ceea ce merita? Cine e de vina ca a mancat ala o bataie azi: eu? Adica, doar eu?

Si ce fac maine, domnilor politisti, daca oligofrenul asta reapare langa masina mea si procedeaza la fel? Sa va sun? Si veniti?

Ce spunea ala, despre "intoleranta", e adevarat doar partial. N-am ajunge intoleranti daca politia si-ar face treaba la timp si nu ne-ar lasa sa ne atingem singuri limita de rezistenta la agresiune. Cersetorul ala e de patru ani pe strazi. Politia a avut 1.200 de zile la dispozitie in care sa-l duca undeva unde nu-l bate nimeni.

De fapt, trebuia sa nu am pe cine sa bat si sa nu am despre ce sa scriu.

**************

Patru ani mai tarziu: zero incidente. Cersetorul este inca acolo.

 

cumpără cărți mișto pentru tipe mișto:

w1 w2 w3 w4 w6

Băi Bendeac, când o fi mă-ta în spital, o să faci ca Arşinel?

Băi Bendeac, când o fi mă-ta în spital, o să faci ca Arşinel?

Băi Bendeac, vreau să lămurim întâi niște chestii: 1. Nu consum Arșinel. Nu a produs nimic genial, contribuția lui la cultura română este zero. A fost grasul simpatic și atât. Nu se compară cu Caragiu, Dinică, sau Moraru. Deci, nu mă lua de fan, că nu sunt. 2. Nu consum nici Bendeac. Din perspectiva mea, tu ai umplut golul lăsat de Garcea și faci un tip de umor pentru oligofreni. Adaugă, te rog, că sunt un pic homofob, iar tu ești foarte convingător ca gay, și trage ce concluzie vrei.

Acum, pe subiectul Arșinel: am vazut ca l-ai luat la pula, ca a facut ce-a facut cu transplantul, peste rand. Greșești. Nu e ca și cum sistemul medical românesc e mega-performant, iar el s-a răsfățat folosind niște pile ca să-i fie și mai bine. Nu e ca și cum totul merge ceas in spitale, iar Arșinel a acționat in sens opus, perturbând mersul normal al lucrurilor. Arșinel a făcut exact ce facem toți, când ajungem cu cineva la spital: a dat un telefon. Acel telefon care-ți garantează că n-o să ți se bage în venă ceva greșit, sau că n-o să faci septicemie, sau că n-o să fii uitat pe un pat, fără tratament.

Dacă ai fi sincer cu cititorii tăi (apropo: cum reușești să ai cititori, e un mister pentru mine, scrii ca o tocilară), ai recunoaște că și tu îți folosești notorietatea în felul ăsta. Pula mea, o folosesc eu, și eu nu sunt ce sunteți voi! Dar, atunci când am avut nevoie de un chirurg, l-am avut pe cel mai bun din România. Cu siguranță, cineva a fost operat mai târziu decât trebuia, din cauza mea. Nu-l cunosc și nu-mi pasă de el, tocmai pentru că sunt convins că și fiica mea a fost operată un pic mai târziu decât trebuia, din cauza unuia mai șmecher decât mine. Iar ala care a ramas pe tușă, ar fi făcut-o și el, doar că n-a avut relațiile mele. N-am făcut, însă, decât ceea ce trebuia să fac. În România nu vorbim de un sistem de sănătate, ci de un mediu ostil, nu vorbim de comportament civic, ci de supraviețuire și nu vorbim de medici, ci de inamici. Când te îmbolnăvești, practic te înrolezi in trupele de comando care-ți apără viața, băi Bendeac.

Nu te mai bosumfla pentru titlu, că nu sunt dement să doresc răul mamei tale. Dar sunt foarte curios sa vad cum ai proceda în eventualitatea in care femeia va avea o problemă de sănătate, presantă. Sunt curios dacă o să te duci la Urgențe și o să strigi:

"- Vreau să știu cine e ultimul, să ne așezăm după el, și să așteptăm 6 ore."

"- Vreau cel mai mizerabil pat pentru mama mea, astfel incat cei de dinaintea noastra să primească paturile bune și rezervele renovate."

"- Vreau ca mama să fie tratată de cel mai prost doctor și de cea mai nesimțită asistentă, că văd cazuri grave aici, noi ne descurcam."

O să faci asa? Eu cred că nu.

Eu știi ce cred, băi Bendeac? Că dacă, Doamne Ferește, mama ta o să fie la necaz, o să-i suni chiar pe Voiculescu sau pe fiica lui, și-o să le spui: "Vreau un elicopter, vreau cel mai bun doctor, vreau cel mai bun spital și vreau cel mai bun tratament. E mama, frate, va fut în gură cu Antenele voastre cu tot, dacă acum, când sunt la greu, nu mă ajutati! Vedeti ca plec spre spital, daca nu sunt primit in 10 minute cum trebuie, iar mama are de suferit, ati pus-o cu mine, ma duc la Pro TV si fac numai glume cu voi, toata viata!".

Și știi de ce cred asta? Pentru că așa am făcut și eu. Si as face-o din nou.

Așa se face, băi Bendeac, în România...

Băi Ţopeasco! Te-am pus eu vreodată să-mi cumperi ţigări?

Până azi, o apreciam foarte tare pe Cristina Ţopescu. O tipă bine educată, un jurnalist care a băgat sub masă politicienii chemaţi în studio, o femeie care n-a stat să ia şi a doua palmă de la Ştefan Bănică Junior şi l-a trimis la plimbare cu băşinile lui de pitic violent cu tot . Când Pătrăţel a cooptat-o în echipa altphel, mi s-a părut un lucru mişto. Ca să vă daţi seama cât de mult îmi plăcea tipa, gândiţi-vă că i-aş fi dat flori*, dacă aş fi întâlnit-o. 

Asta, până azi. Am prins-o trei minute, pe Antena 1, şi i-am ascultat discursul de iubitor de câini. A fost penibil, Ţopeasco. Tu, o tipă cu o inteligenţă peste medie, şi cu tone de bun simţ, ai dat-o de gard cu o logică atât de şchioapă încât am sentimente de compasiune pentru cei asupra cărora produce efecte logica ta.

Ia asculta-te: "Nici noi, iubitorii de animale, nu mai vrem câinii pe străzi. Vrem adăpost, sterlizare, nu soluţiile promovate acum. Cei care nu iubesc cânii vor insa ca ei să fie omorâţi".

Stii ce am inteles eu, Topeasco? Ca pana si tu ti-ai dat seama cat de naspa sunt autoproclamatii iubitori de animale. Cat de greu va e sa va murdariti covoarele, sau sa va stricati gazonul, cu un caine. Si cat de zgarciti sunteti! Nu vreti sa rezolvati voi problema, cu banii vostri. Nu. Sa se plateasca de la buget pentru o viata lunga si prospera a cainilor de pe strazi. De la buget, adica si de la mine, cel pentru care ordinea solutiilor incepe cu adoptia, nu cu crima.

Ei bine, Topeasco, eu nu vreau sa mai dau un leu pentru caini. De cand s-a nascut fiica mea, statul roman i-a dat cate 9 euro lunar, in timp ce cainii de la adapostul din Ploiesti primesc 20 de euro lunar. 

Nu vreau sa mai dau bani pentru caini si pentru ca Ploiestiul este deja, orasul cainilor. Eu n-am voie pe iarba, cu fiica mea, dar cainii se pot culca in voie, in orice scuar cu gazon.

Al treilea motiv pentru care nu vreau sa dau bani pentru caini este ca tu si alti iubitori de caini imi datorati deja niste bani. Firma de salubritate a orasului are tariful mare si pentru ca peste jumatate din cei 2.000 de proprietari de caini ai Ploiestiului si-i scot sa se cace fara jena, pe trotuar. Si avem acelasi tarif, lunar, desi eu nu las pe strazi 50 de kile de cacat de caine pe an. 

As mai putea sa-ti dau zece motive de acest fel. Nu e nevoie, ca nu esti cretina. Asa ca tu si ceilalti iubitori (fictivi, in opinia mea) de caini, reveniti, va rog, la solutia corecta: adoptati cainii de pe strazi sau cresteti-i in adaposturi finantate de voi. Implicati-va personal, nu mai gasiti solutii care se finanteaza din buzunarul altora. Cainii sunt hobby-ul vostru, nu al nostru. Ca nici eu nu va pun sa-mi platiti tigarile!

Si apropo: foarte urat sa ma acuzi ca urasc cainii doar pentru ca nu sunt de acord cu tine. Am auzit argumente de-astea numai la cretini, nu la o femeie desteapta, Topeasco.

Paranteză: Eu, cel care scrie acest text, n-am omorât niciodată un câine. Am infiat doi, unul de pe strazi, unul de la targul de adoptii, pe care ii creste fiica mea. Al treilea caine, gasit in curtea scolii, a stat cu mine 50 de minute in direct, la o televiziune locala, pana i-am gasit un stapan. Toti trei traiesc fericiti. Si stii de ce, Topeasco? Pentru ca sunt ai cuiva, nu ai tuturor.

--------------------

*Eu nu dau flori. Nu pricep de ce trebuie sa ucidem niste plante pe care nu le mancam....

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica