Panourile ilegale se demoleaza si gratis. Boli pe care le iei dintr-o piscina. Daca logo-urile ar spune adevarul. Romanul pe care nu-l vrea nimeni. Nu avem drepturi de autor pe muzica lui George Enescu. Ala mic al lui Nastase se da cu o tipa noua. Apa vie din Harap Alb chiar exista. Fara asfalt. Singura din oras.
Si-o fotografie care-mi place.
Frate, ma simt mandru ca sunt roman! Stiti ce-a facut statul MEU, unde sunt eu cetatean cu acte, pentru romanul rapit in Burkina Faso? A facut "o celula de criza INTERINSTITUTIONALA". Adică, o celula de criza de-aia buna, nu una obisnuita, institutionala, care nu poate rezolva decat bataile pensionarilor in tramvai. Este ca simti cum iti bate inima mai tare in piept, cand auzi cuvantul INTERINSTITUTIONALA?
Simti pe dracu'! De fapt, retraiesc senzatii din copilarie. Cand eram mic, citeam cu unchiul meu, un mare pasionat de masini, revista Autoturism. Si tin minte ca l-am intrebat, cand a aparut Dacia 1310 LX, care e diferenta dintre modelul ăsta si vechea Dacia 1300 a lui tata. "Diferenţa e ca a lu' tac-tu e mai buna, pentru ca are motor franţuzesc", a venit răspunsul.
Mihai a fost rapit in aprilie. Anuntul rapirii a fost facut, cu un mesaj audio, de catre teroristi, tot in aprilie. Celula de criza INTERINSTITUTIONALA a fost infiintata in mai. Stiti ce-a facut celula in lunile iunie, iulie si august? Nimic! De-aia foloseste MAE cu disperare termenul INTERNINSTITUTIONAL. E modul nostru de a spune "n-am facut nimic pentru Mihai". Si tot de-aia a aparut si mesajul video al lui Mihai, vineri. E modul teroristilor de a spune: "Sa moara mama noastra daca mai rapim vreodata un român, chiar nu-l vrea nimeni?!"
Stii ce sa faci cu comentariile, nu? Baga-ti-le in facebook.
Corina Ungureanu e o figura. Nu mi-ar fi zic "bai, stiu ca te-ai uitat dupa fundul meu toata viata, nu vrei tu sa-mi faci pozele pentru Playboy reloaded?". Nu, frate, ea a vrut sa zic doua vorbe la lansarea primei ei carti. Am zis da, ocazie cu care Ciprian ne-a facut fotografia asta, foarte misto: eu tin cartea ea, iar Corina tine Nikonul meu.
Am citit si cartea si imi place foarte tare ca nu simt prezenta unui scriitor de carti de editura, d-ala cu carte de munca. Corina a scris cu mainile ei, se simte vocabularul ei, lipsa de experienta in scris e compensata de naturalete si acuratete. Isi povesteste la fel de onest si victoriile, si infrangerile, si prostiile facute (vezi parcursul ei in politica) dar si marea dragoste.
Asa ca va recomand sa cumparati si sa cititi "Povestea mea", de Corina Ungureanu. O gasiti la Carturesti, dar si in alte librarii. Costa vreo 25 de lei si dureaca o zi de weekend sau o calatorie cu trenul s-o citesti. E o carte plina de povesti misto. Povestea unui copil care n-a avut mai nimic, in afara de dragoste pentru un sport si o ambitie care ma cutremura. Daca aveam ambitia Corinei eram mai cunoscut decat Fuego, va spun eu...
Cateva zeci de poze de la lansarea cartii - aici.
Ai ajuns la serbare, la iarba verde, sau la munca si ti-a venit ideea sa faci niste fotografii? E timpul sa te uiti un pic la setarile telefonului, pentru cateva modificari care iti vor imbunatati fotografiile. Eu, de exemplu, am setat telefonul asa by default.
1. Setează camera foto a telefonului la high-quality si (daca ai) high-resolution. Cu o poza mare cat duce telefonul, ai sanse mai bune sa obtii ceva demn de printat chiar si dupa ce faci crop pe imagine.
2. Seteaza si exerseaza deschiderea camerei direct din lockscreen (vezi foto). O sa conteze, cand te grabesti.
3. ...
Daca vineri, la 15.11, nu v-ati uitat pe Pro TV, ati pierdut enorm. Tineti minte emisiunea cu Cabral si Rita Muresan? Nu se compara! A fost cel mai tare dialog pe care l-am vazut in viata mea la televizor. N-am retinut mare lucru, dar cateva enunturi vor face istorie. Eu am interactionat foarte bine cu televizorul.
rezumatul emisiunii:
o doamna a trecut printr-o operatie care a schimbat-o, pentru ca i-au dat mai mult anestezic decat doza normala
Ăăăă, chiar nu, pentru nu prea mai merg la inmormantari in Tibet. Cand eram mai mic mergeam, dupa ore, dar doar pentru coliva, nu prea ma uitam la mort...
"conic"? Asta e cuvantul pe care nu-l stii?
Am asa un feeling, ca daca ai rosti "clinic" in loc de "statistic" ar suna mai bine. Iar daca risti sa inlocuiesti "moarta clinic" cu "in moarte clinica" iese si mai misto. Dar nu te lua dupa mine, ca nu-s profesor de romana...
Deci ori intrebi "cum ti-ai revenit?", ori "cum ai revenit in corpul tau?". Sa stiu si eu ce fac...
Adica erai in lift si urcai din parcarea subterana?
Ca noi toti. Eu am un fleş in fiecare dimineaţă. Başca erecţia...
Asa. Continua! "De la a gasi un copil ratacit" pana la.... Până la ce, dumnezeule mare, cum ati scapat in platou?!
.............
Daca ai vazut vreo emisiune mai tare ca asta pe Pro TV, povesteste-mi-o.
El: "Dvs. aveti un blog si daca doriti sa vindeti un serviciu trebuie sa ne dati un pret pentru un advertorial in care sa prezentati 2-3 categorii sau subcategorii ale magazinului nostru online de cadouri si cadouri personalizate".
Eu: "Frate, eu nu doresc nimic, nu eu ti-am scris. :)) Uite pret pentru un advertorial: o mie de euro. E bine?"
El: "Daca nu doriti o colaborare nu este nici o problema"
Si uite asa am mai scapat de un baiat antrenat sa plateasca 20 de euro pe un text care sa-i aduca vanzari de - naiba stie cat. Sunt tot mai multi d-astia, in ultimul timp. Pentru ca bloggingul s-a dus de suflet, dupa jurnalism, intr-o zona absolut cretina, iar PR-ul platit pe astfel de platforme s-a transformat intr-o chestie care nu mai ajuta pe nimeni, nici macar pe client.
N-am nici 0 problema cu publicatul unor texte comerciale pe blog, dar nu asa. Nu as publica niciodata un text trimis de cineva pe email, pentru ca ideea de blog contine o cantitate mare de "personal" si de "al meu". N-as promova niciodata un produs care nu-mi place sau pe care nu-l folosesc. Si n-as accepta un deal pe doi lei, pentru ca n-am o audienta de doi lei.
Am vrut sa fac, in 2014, o regie de publicitate pentru bloggeri. Ceva in care promotorii mesajelor publicitare venite de la clienti sa fie platiti dupa audienta inregistrata, ca in televiziune, nu "la kil". Cu o retea de scriitori suficient de mare incat sa nu se cunoasca absenta unuia ca mine dintr-o schema de promovare a Vodafone, de exemplu. Ceva care sa ofere doar brief-ul, lasand libertate de expresie bloggerilor, care scriu fiecare pentru un public pe care deja il cunosc. Cu plata la o luna dupa publicare, sa fie timp sa se masoare audienta si vanzarile, nu dinainte. Un mecanism cam cum au agentiile de afiliere, dar selectionand blogurile si dupa alte criterii decat audienta. Pentru ca eu nu mi-as promova brandul nici mort pe blogul unui analfabet....
Si sunt sigur ca ar avea impact. Eu personal caut review-uri pe net, cand vreau sa-mi cumpar un accesoriu foto, si daca as gasi argumente pe zece bloguri ca acel obiect e bun, l-as cumpara pe loc. As aprecia si ca primesc mai multe detalii decat primesc din campania de publicitate oficiala a acelui produs.
Sigur, si acum se scrie pe multe bloguri, simultan, cand se lanseaza ceva. Dar procedura de achizitie a acelor spatii pe bloguri e invechita si penibila. Se cauta bloguri cu trafic mare si se spune "Asta e bugetul, daca vrei bine, daca nu ma duc la altul", fara ca cineva sa studieze demograficele, compatibilitatea, scriitura, pozitiile publice ale bloggerului pe subiecte sensibile...
Blogul asta, de exemplu, sta de vreun an pe locurile 1-5 in categoria Bloguri Personale de pe Trafic.ro si pe locurile 1-20 in categoria-mama Bloguri, fara sa fi fost sustinut vreodata de campanii de marketing. Publicul s-a format singur, n-a fost chemat si momit. Scriu asa cum vorbesc si nu dau doi bani pe delicateturi, pentru ca nu vreau sa castig vreun concurs de popularitate, ci sa ma eliberez de ce ma preocupa. Cum sa vii, frate, la mine, sa-ti promovez un site de pungi de cadou si funde festive? Uita-te un pic la moaca mea, uita-te pe texte.... Ti se pare ca-s genul care zambeste cand vede o cutiuta roz? Sau, mai pe sleau: clientul tau e cumva tampit, daca te lasa sa-i cheltuiesti banii publicandu-i advertorialele pe bloguri care n-au nici legatura cu ce vinde el?
loc de comentat: facebook.com/bogdanstoica.ro
Eu cu amicul nr. 1 si amicul nr.2, intr-un loc. Apare amicul nr. 3 care nu da mana cu amicul nr. 2 si se aseaza la alta masa. Revine dupa ce nr 2 pleaca.
Amicul nr. 1:
- Ce-aveti, ma? Sunteti certati?
Amicul nr. 3: -
Nu. El s-a suparat pe mine ca n-am fost de acord sa-mi dea țeapă...
Sa va uitati la Megauzine / LFA, pe NGC. Angajatilor Lexus li s-a spus sa munceasca "pe indelete", ca masina sa iasa perfect. In Romania indemnul "nu te grabi" ar fi avut un efect devastator asupra unei fabrici. Japonezii insa, au decis sa lucreze pe indelete cum vor sefii, dar si sa ramana peste program, ca sa nu pară ca o lălăie la serviciu.
Nu ca la Flanco.
Alina Gorghiu si-a schimbat fotografia de profil pe Facebook. Nu radeti, actiunile de tipul asta sunt semne ca exista un staff de PR care munceste. Iar fotografia de profil pe o retea sociala este importanta, pentru ca nu ai niciodata a doua sansa sa faci prima impresie.
Pacat, insa, ca Alina Gorghiu a ales o fotografie mai proasta decat cea veche.
Din pacate, politicienii romani habar n-au ce vor, iar in staff-urile de imagine oamenii sunt ocupati mai mult sa-si impuna propriile idei decat sa lucreze in echipa pentru binele clientului. Inca se lucreaza cu "fata aia desteapta" si cu "fotograful care e membru la noi". Inca se merge pe alegerile arbitrare a celui care sta cu limba in urechea politicianului, nu pe sfaturile profesionistilor.
Pentru cei care cred ca bat campii: uitati-va, va rog, la paginile de Facebook ale politicienilor americani. In PR-ul politic, americanii sunt ce este Arsenie Boca pentru tagma preoteasca...
Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro
UPDATE - La trei zile de la aparitia acestui text, Alina Gorghiu a postat pe Facebook o caricatura cu ea, semnata de Stefan Popa Popa's. Eu pun pariu ca nu mai trec trei zile si-si schimba poza de profil...
UPDATE 2: As fi pierdut pariul. Au trecut cinci zile, nu trei... :))))
Este foarte misto povestea cu Iohannis, cu veniturile obtinute inchiriind niste spatii companiei Metex. Asta pentru ca Metex (oricum s-ar numi acum, numai Siminel stie) nu inchiriaza spatii niciodata, pentru ca este cel mai mare proprietar de spatii comerciale din Romania. Ei inchiriaza altora....
A sapat frumos RiseProject, la limita speculatiei. Dar cand auzi ceva de genul "Honeywell a inchiriat un polizor de la un atelier mecanic din Mizil", e limpede ca mai e de sapat. Sau poate ca Rise nu o sa mai sape su au vrut doar sa-i arate presedintelui ca stiu ceva....
Promo demential. Na dracie, Iohannis comunist?! Fracturarea hidraulica provoaca cutremure. Sa va uitati la publicitate. Cati imigranti sunt in Romania.Un suc la bidon de doi litri costa cu 50% mai putin. Polonia nu va primi imigrantii din Africa. "Nu suntem în stare să ne integrăm propriii cetățeni de etnie romă — și sunt sute de mii—, cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viață și o religie total diferite?"
Si-o fotografie care-mi place.
Relatia mea cu Bucurestiul seamana foarte mult cu relatia unei femei cu sexul anal. Orasul ala ma doare de-a dreptul. E prea mare, prea complicat, e plin de locuri dementiale asezate fix langa niste tampenii incredibile si acolo nu stii niciodata daca omul cu care interactionezi e un bucurestean d-ala misto, autentic, sau un moldovean deghizat. Imi consuma extrem de mult timp sa ajung in doua locuri in Bucuresti comparativ cu Ploiestiul, iar eu n-am timp destul niciodata. Asa ca ma duc tot atat de rar pe cat accepta o femeie chestia aia...
Unde pui ca pe noi, astia cu PH la masina, nu ne place nici politia din Bucuresti. Ne alearga cum ii alearga ai nostri pe soferii de Dambovita. Ne cearta ca ne bagam aiurea, ca taiem fata, ca nu stim sa conducem. Stim, frate! Dar noi ne antrenam in trafic cu cei mai rai dintre cei mai rai, martorii lui Targoviste, e cumva normal sa jucam ca Avantul Falticeni cu FC Barcelona...
Ma rog, divaghez...
Am fost in Bucuresti, ieri. Si-am ajuns intr-un loc de care habar n-aveam, pentru ca in noua cazuri din zece, eu ajung in Bucuresti doar cat sa se vada pe navigatie: Beraria H, Hard Rock Cafe. Ieri insa m-a dus un amic la Vilacrosse, o cladire pe care as fotografia-o vreo doua zile. Si-am "parcat" la o masa din Cafe Bistro.
Un loc foarte misto. Genul ala de local cum vezi doar in Bucuresti. Cu patina timpului pe el exact cat trebuie ca sa nu para rapanos, cu decoratiuni de zece feluri dar care arata excelent impreuna, cu oglinzi cool si cu o cabina telefonica londoneza fix in dreptul usii de la toaleta. Se si fumeaza, deci i-am dat rapid nota zece.
Pe urma am cerut o cafea, si i-am ars rapid localului un doi. Nu stiu daca ati baut vreodata Diva Caffe, dar asta nu e cafea. E un bors maro, ars si fiert in acelasi timp, cu un gust care te face sa-ti doresti sa ai hepatita si sa nu simti nici un gust. Nici n-am auzit de brandul asta de cafea, si, de cand am Cafe Liegeois acasa, cu cele n sortimente din care imi aleg in fiecare dimineata altceva, greu mai gasesc o cafea sa-mi placa.
Ne-am intins la discutii, si prietenul meu - un obisnuit al casei - a cerut ceva de mancare. Un tip a iesit din spate si ne-a intrebat ce sa fie, D. a zis sa fie cu carne, ca nu prea facem yoga saptamana asta, plus o salata, eu am cerut paine si muraturi...
Am simtit ceva in aer de cand tipul solid a zis "am adus niste rosii bune de-acasa..". Dar n-am vazut maciuca venind, recunosc.
Tipul ala a facut cel mai bun gratar din viata mea, ever. Practic, a celebrat porcul. Stiti cum erau muschiul, ceafa si carnatii? Ca gustul ala din gand, cand eram in armata, in zapada pana la genunchi, cu o pusca in mana, in noaptea de Craciun, si-mi imaginam ce mananca ai mei, acasa.
Painea era neagra, moale, pufoasa, ca la bunica.
Iar muraturile au constat in cei mai buni castraveti noi mancati anul asta, si sa stiti ca intru in vreo suta de localuri pe an, nu-s un novice...
"Bai boule, ala nu-i bucatar! E patronu'. El gateste, cand are timp", mi-a zis amicul meu, cand am laudat, cu gura plina, bucatarul. Si chestia asta m-a dat pe spate inca o data. Vad atat de putine localuri personalizate de "mana stapanului", care de obicei o arde urland la angajati si incercand sa-si fu*a angajatele...
Deci, n-a fost de zece. De zece e cand mananci bine. Dupa masa aia, eu m-as fi mutat cu cortul in Vilacrosse, sa-mi iau viza permanenta la Cafe Bistro. Nenea ala e ambasador al Bucurestiului la Bucuresti, daca intelegeti ce vreau sa spun. Duceti fiecare cate un strain sa manance acolo si-o sa vedeti, intr-un an, cum se schimba perceptia Romaniei in lume...
Pana sa plec de acolo, aproape cu lacrimi in ochi, am sters doi-ul din catalog, din dreptul cafelei. S-o fi intamplat ceva. Mi-o fi dat ala micu' prima cafea din espressor, cea care se arunca. O fi fost un lot nasol de boabe in punga aia, din care mi-a facut mie. Poate i-au schimbat cafeaua niste nemernici de la un local concurent. Da-o'n mortii ma-sii de cafea, nu-ti lua cafea cand te duci la Bistro Caffe! Cere porc, cere carnati, cere cartofi la gratar, cere muraturi. D. zice sa ceri si rosiile alea aduse de-acasa...
Bucurestiul, printre picaturi, pentru ca n-am ars-o ca turistul, e aici.
Cere-ti si dreptul de a comenta aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro
Azi am avut, așeeaaaa ... un sentiment de simpatie pentru oligofrenii care sustin nevinovatia violatorilor de la Vaslui. A fost ca atunci cand te uiti la un melc aflat la 20 metri de un petec de iarba: ti-e cumva simpatica molusca aia scarboasa, pentru ca e tenace si neajutorata in acelasi timp, stiti amandoi ca va ajunge pe iarba in trei zile...
La fel ca melcul sunt trepanatii aia de sustinatori de la Vaslui, care uita ca 3 din cei sapte 7 violatori si-au recunoscut fapta. N-au zis ca au futut-o pe tipa la cererea ei, nici ca era o curva si ca au platit-o, nici ca au vrut doar sa-i dea muie dar ea si-a infipt-o singura si-n fund. Nu, nene! Au scris cu subiect si predicat ca au folosit forta, ca tipa n-a vrut.... Ce nevinovatie mai invocati, tampitii pulii mele cu melci in cap in loc de creiere...
Bine, ca uita si televiziunile, ca sa aiba pretext sa mai inflameze publicul cu ce mai spun cretinii din Vaslui. Interesul public, adevarul, acuratetea unei stiri se duc si ele dracului din jurnalism, ca melcul spre iarba...
Tiriac a disparut din banca. Ziuanews.ro si Nasul.tv fura continut fara jena. Trei americani au raspuns la intrebarea: cate forme geometrice pot fi alaturate perfect pentru a acoperi orice suprafata plana? Ce să faci să nu mori cu ambulanţa la uşă. BitDefender a fost hackuit. Brasov e pe CNN. Suedezii cred ca Bucurestiul are o frumusete volatila. Ce altceva era sa scrie despre Romania un ziar din Los Angeles? Un roman e antrenorul noului star feminin al MMA USA. Mai nou, expatii din Romania se aduna ca fetele de maritat pe muntele Gaina. O cafenea din Bucuresti a aparut pe architecturaldigest.com. Mica Erdegun, un designer interior care face ravagii in SUA, e nascuta si crescuta in Romania. O poveste tipic romaneasca. Care stai pe Calea Victoriei? Cel mai bun spot vazut de mine anul asta. Patraru revine.
Si-o fotografie care-mi place.