www.bogdanstoica.ro
cum recunoști un extraterestru

cum recunoști un extraterestru

Nu e deloc greu să recunoști un extraterestru, deși arată exact la fel ca noi, se îmbracă normal și au pielea, ochii, părul perfect executate. Îi trădează comportamentul.

Ultimul extraterestru pe care l-am văzut era deghizat într-o babă, cu două sacoșe, care voia să traverseze strada. Mi-am dat imediat seama că e un extraterestru când s-a oprit să se asigure. O babă de pe Pământ ar fi mers relaxată fără să se oprească și fără să se uite stânga-dreapta, pentru că - nu-i așa? - trecerea de pietoni e tot trotuar. În fiecare zi refuz să omor câte două-trei...

Am văzut și săptămâna trecută un extraterestru. Era pe o motocicletă și rula cu doar 30km/oră. Mi-au transpirat mâinile pe volan, pe bune, când l-am văzut ce tupeu jegos are....

Alt extraterestru m-a lăsat să intru cu mașina pe o stradă foarte aglomerată. Eu viram stânga iar el, deși nu trebuia, a oprit mașina și m-a lăsat să virez. Toată coloana de mașini din spatele lui l-a umplut de sloboz pentru gestul lui stupid, dar nu părea să-i pese...

Nu știu cine se ocupă de acoperirea, pe Pământ, a extratereștrilor, dar cred că e un bou incompetent. Fraierul lucrează după un kit vechi, din anii 90, când încă ne comportam responsabil în trafic. Acum, însă, când ne-am transformat în niște nenorociți, normal că ne prindem când apare un extraterestru....

Cum să ai grijă de animalul tău (nu soțul!!!)

A. este o tipa cool, cu care m-am inteles tare bine cand lucram impreuna, așa că n-am ezitat să spun DA când m-a întrebat dacă vreau s-o cunosc pe sora ei. Nu în sensul ăla de cunoaștere, desigur. Ci în sensul "hai să vezi ce chestie mișto a făcut". Azi m-am dus. Era cald cu spume când am găsit clinica veterinară a Andreei, sora lui A. Înăuntru, răcoare și mișto. Andreea, sora intreprinzătoare, discuta cu un nene și cu o tipă. Pe umărul tipei, un câine, simpatic foc. De sus, de la etaj, se auzeau, la intervale repetate, un câine și o pisică. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

"Sus e zona de cosmetică și pensiunea. Aici am sala de consultații și sala de chirurgie". Bun. Acum pot să mă orientez...

În următoarele 10 minute cred că am pus cele mai idioate întrebări cu putință. Lucru cumva normal, pentru că eu am crescut într-o curte plină permanent de câini, pisici, găini, plus un porc, plus gușteri, broaște, scatii și ce mai prindeam noi, de pe coclauri. Cu excepția găinilor și porcilor, care au murit, fără excepție, de mâna unor criminali în serie, restul animalelor din curte au trăit bine, chiar daca erau doftoricite după ureche, spălate doar arareori și hrănite cu ce rămânea de la noi, oamenii. Modul actual, modern, științific, de creștere, îngrijire și de vindecare a unui animal, mi-a fost complet străin până azi. Sigur, am mai văzut filme, am mai auzit chestii la amici, dar azi am primit informații de la sursă. Andreea, adică, tipa care m-a făcut mai deștept pe următoarele subiecte:

Unde te duci când animalul tău e bolnav (nu soțul!!!)?

E mai bine să te duci la un medic veterinar decât la un farmacist veterinar pentru că farmacistul, chiar dacă a absolvit aceeasi facultate ca medicul, nu are contact cu animalele si, in timp, nu poate dezvolta abilitati de diagnostic si tratament similare. Așa zice Andreea, delicat. Eu am înțeles că farmacistul își pierde abilitățile, nepracticând meseria, și ajunge să dea diagnosticul aiurea conform prostiilor spuse de tine, că na!, nici tu nu te pricepi. Adaugă și că are target la anumite medicamente....

Ce e periculos să-i dai să mănânce animalului tău (nu soțul!!!)?

Pai, e cam ca la noi. În aceste zile, ne omorâm singuri câinii și pisicile, cumpărându-le hrană uscată ieftină și proastă, adică plină de aditivi, coloranți și - atenție - proteină vegetală, deși bietele animale sunt carnivore. Andreea zice că abia de pe la 15 lei kilogramul în sus poți găsi niște crochete decente. În același spirit, am aflat că hrana umedă e mai nocivă decât hrana uscată, cam din aceleași motive (pe scurt: dracu' știe ce conține sosul ăla).

E o fiță să-ți toaletezi la clinică animalul (nu soțul!!!)?

Aici chiar m-am enervat. Tuns, spălat, curățat urechi și tăiat unghii - la doar 60 de lei. Pula mea, eu dau între 25 și 40 de lei să-mi tundă cineva doar capul. Nu mi se taie unghiile, nu primesc apă caldă cu șampon pe coaie, nu sunt mângâiat pe burtică, nu mi se spune că sunt un băiețel cuminte. Nu e corect! Jos animalele!

E bine să-ți vaccinezi animalul (nu soțul)?

Cică da. Scapi de boli virale (animalul, nu soțul) și de o droaie de alte probleme (și animalul, și soțul, și tu). Șmecheria e ca vaccinul să fie făcut de un medic veterinar. Un farmacist nu are voie să vândă vaccinuri, deși mulți o fac, și nici să le administreze. Nici nemernicul de la petshop n-are voie, deși are, la vedere, un frigider plin cu vaccinuri. Sigur, tu poți să ți le cumperi de unde vrei, și să le faci animalului cum te taie capul, dar pierzi, cum să zic, garanția. Un medic veterinar n-o să-ți omoare animalul, cu o procedură greșită, sau cu un produs păstrat aiurea. 

Ce m-a apucat pe mine să vă spun toate astea?

Oricât ar părea de straniu, acesta nu este un text pentru care s-au plătit bani, s-au facilitat servicii de medicină veterinară și nici nu s-au făcut favoruri sexuale. Cum vă spuneam, A este una din tipele cu care aș lucra oricând, dacă ar fi să mă întorc la ce făceam, și mi-a făcut plăcere să văd că și sor'sa e făcută din același material. Că e genul de medic care a făcut cei șase ani de facultate (cu note bune și bursă de la stat), nu ca să se umfle de bani după aia, ci ca să facă bine animalelor care-i trec pragul (pentru ultima oară îți spun, nu te duce la ea cu soțul!). Și mi-a mai plăcut ceva: că Andreea a deschis clinica acum două luni și jumătate și că are un bebeluș de fix două luni și jumătate. Asta spune ceva despre ea, nu?

Unde o găsiți pe Andreea

  • Pentru cei din Ploiești: clinica Andreei, Save Vet, e pe strada Mărășești, zona Cioceanu, chiar peste drum de biserică. Pe net o găsiți aici (http://veterinar-ploiesti.ro/), iar pe Facebook e aici. Are și hotel pentru câini și pisici, dacă pleci în concediu (30 de lei/zi/animal sau 50 de lei/zi pentru psihopații care vor să-și vadă animalele live, pe net, tot timpul).
  • Pentru cea care își crește animalele la mai mult de 30 de kilometri de Ploiești: caută un veterinar mai aproape de casă, că sunt cu duiumul. Și să zici mersi că te-am învățat atâtea chestii despre animalul de soțul tău....
ce înseamnă INTERBELIC

ce înseamnă INTERBELIC

Pentru toți tinerii care n-au știut să explice la bacalaureat ce înseamnă "interbelic", uite o definiție foarte ușoară: timpul scurs de la al doilea război mondial (care s-a terminaaaaat), până la al treilea război mondial (care urmeeeeeazăăăă).

Azi, de exemplu, e o zi interbelică...

‪#‎importantesăplouășisăsefacăpateul‬

 

publicitate la chestii interbelice

De ce este întuneric noaptea

De ce este întuneric noaptea

"În tinerețe, Klaus Iohannis a fost membru al unei brigăzi științifice în cadrul căreia a prezentat referatul “De ce este întuneric noaptea".

Cu chestia asta mi-a devenit chiar simpatic, pe bune. Pentru că mi-am pus și eu întrebarea asta. Țin minte că ieșeam în curte, după ce adormeau ai mei, mă întindeam pe un preș, cu câinele lângă mine, priveam cerul prin bolta de viță-de-vie și mâncam eugenii cu iaurt la borcănel. În liniștea aia, întrebările despre viață, moarte, noapte, zi, natură etc curgeau din mine tumultos, semn al unui creier în plină dezvoltare...

Pe urmă am împlinit cinci ani. ‪

#‎noapteaminții‬

publicitate

Secretul de pe Bulevardul Castanilor - Casa cu Zână

Secretul de pe Bulevardul Castanilor - Casa cu Zână

De vreo sută de ani, toți primarii orașului s-au dat cu curul de pământ să facă un loc mai mișto și n-au reușit. Bulevardul Castanilor rămâne ultima bucată veche și vie din Ploieștiul bogat, luxos, sclipitor, capitala afacerilor din România, cum era când aici s-a făcut prima rafinărie din Europa. Pe Bulevardul Castanilor găsești cele mai frumoase statui, cele mai frumoase case, cel mai frumos spațiu verde, cele mai multe bănci pe metrul pătrat și, când dă Dumnezeu și se oprește circulația în câte un weekend, tot aici ai și cel mai mișto loc de promenadă, în familie. Iar cel mai mișto local de pe Bulevardul Castanilor al acestei veri, pentru o familie care include și un copil-doi, e terasa lui Armi.

Arminius Provian, mai exact. Ultimul descendent al unei familii de oameni de vază ai orașului, a căror casă nu doar că a rezistat cutremurelor, războaielor și demolărilor dementului de Ceaușescu, dar a fost considerată atât de frumoasă, încât a fost clasificată, după Revoluție, drept casă de patrimoniu. Familia lui Armi și-a recuperat-o după procese lungi și costisitoare și, de câțiva ani, în curtea casei Provian (așa o găsiți în evidențele Ministerului Culturii) funcționează terasa Terasa Mon Jardin. Încet-încet, cu mulți bani de-acasă, Arminius a reușit să renoveze impecabil superba clădire. Practic, nu mai vorbim doar de o terasă, ci și de un restaurant foarte cool. Unde, apropo, e răcoare și mișto. Dar nu despre casă e vorba, ci de ultima găselniță pe care am descoperit-o la Mon Jardin.

Deci veneam, regulamentar, pe jos, cu aparatul de gât, spre centru, pe trotuar. Nu mai știu unde mă duceam, sincer, că oricum nu m-am mai dus. Am încetinit când am văzut indicatorul Meniul Zilei iar când am putut citi pe el "ciorbă de afumătură", am virat în curte și am parcat la o masă. Nu de pofticios, sau de fomist, ci pentru că așa trebuie să facă orice creștin. Ciorba de afumătură apare și în Biblie, și în scrierile vedice, iar cuvântul "afumătură" vine din sanscrita veche, unde însemna "să te mângâi fericit pe burtă". Ori, eu sunt un tip foarte religios și cu un mare respect pentru antici...

Băi, și cum mă rugam eu acolo, pios, cu lingura și cu ardeiul, văd un copil cum fuge și dispare în fundul terasei. Adică acolo unde eu știam că stă o băbuță, împroprietărită de-ampulea de unii, mai demult. Când a trecut și al doilea copil în aceeași direcție am devenit atent, iar la al treilea, l-am atenționat pe un ospătar: "gogule, vezi că au dat copiii clienților buzna la babă, poate moare aia de frică crezând că-s musulmani....". Ăsta a râs și m-a invitat să mă uit. 

M-am uitat. Baba nu mai era acolo. Nici vechea ei căsuță ponosită nu mai era acolo. Adică era, dar arăta altfel. Motivul? A fost cumpărată de Armi, renovată și transformată în loc de joacă pentru copiii clienților. N-o vedeti, dar e acolo, dincolo de umbrele.

Știu, mai sunt terase cu locuri de joacă. Dar de obicei vezi doar un leagăn și o măsuță, sau un foișor pus pe doi metri pătrați. Nu așa ceva.

Eu nu știu să mai fie, la vreo cârciumă din Ploiești vreun asemenea loc de joacă acoperit, de zeci de metri pătrați, într-o construcție dedicată. Și e mare lucru că există. Arminius putea să facă aici un separeu, să mai facă un ban, cu vreo masă de grup. Noroc că nu e tâmpit...

Ce-are Armi e mai mare decât ce-are McDonald-ul de la Nord. Sunt patru camere și o baie dedicată, în fosta căsuță a babei, care a fost renovată impecabil, chiar dacă, de a doua zi, copiii au început să scrie pe pereți...

Și e plin de console de jocuri, lcd-uri, mingi, baloane, culori, carioci, scaune, măsuțe, minimalansoare, mingi de sărit... pana mea, zici că-i grădiniță!

 

Și-am mai găsit o chestie cool în căsuța de joacă de la Mon Jardin. O zână. Întâi am crezut că așa îi spunea fetița aia, în ziua aia, dar mi-am dat seama că e zână pe bune. Nu e doar o tipă care vine în fiecare seară și se joacă cu puștiul sau cu fiica ta, învățându-i te miri ce. E ceva ce și-a dorit fiecare părinte de copil mic din lume: bona de ieșit în oraș cu copilul. Dar tu n-ai bonă, și dacă te gândești cât de liniștit poți să petreci toată seara, datorită ei, de parcă n-ai avea copii, îți dai seama că fetița are dreptate și că tipa chiar este zână. Nu?

Am ieșit din căsuța de joacă cu zână, pe terasă și m-am uitat la mese. Numai oameni fericiți. Nici o mămică fugind printre mese după un pitic, nici un tătic care nu-și mai poate duce berea de gură din cauza puștiului din brațe, nici un copil urlând și nici o divă deranjată că urlă un copil. Nu se auzea nici măcar celebrul "maaaaamiiiiii, vreau acasă, că m-am plictisit". De unde stăteam eu, auzeam și chirăiala dinăuntrul casei de joacă, și rumoarea terasei. Și m-am ofticat teribil că pe vremea când M era un copil mic și neastâmpărat, mi-a fost imposibil să stau la vreo terasă, cu ea, mai mult de 30 de minute. Acum se poate. Chiar poți să ieși la terasă cu puștiul, fără să te temi că se va lovi, că va deranja alți oameni sau se va plictisi în timp ce tu te simți atât de bine fără să te simți și vinovat pentru asta....

De-aia, zic să vă luați copiii de-o aripă și să vă duceți. Voi la meci, bere, vin, râs, discuții, relaxați, cu copiiii dați pe mâna zânei. Mon Jardin și Casa Provian sunt față în față cu statuia lui Radu Stanian, primarul pe care ploieștenii îl adoră pentru ce a făcut cu orașul, deși era la fel de corupt ca Dorin Cocoș (așa suntem noi, dacă rămâne ceva după tine, îți iertăm toate păcatele... ) Mie mi se pare genială vecinătatea. Să ai ceva atât de modern ca un loc de joacă într-un local, ambele amenajate pe o proprietate care a rezistat celor mai negre vremuri, față în față cu un bustul unui tip care a conceput un design urban agreabil și după o sută de ani, e ceva, nu?

Pe facebook, Mon Jardin și Casa cu Zână sunt aici.

Cei care mint mai mult decât politicienii - reportaj fără cameră ascunsă

Cei care mint mai mult decât politicienii - reportaj fără cameră ascunsă

Nu bănuiam cât de profundă e problema. Cât de viciați suntem aproape toți. Și pun pariu că asta nu se vede în sondaje, nici măcar în cele serioase, făcute șj pe criterii demografice, și geografice, pe pas statistic. Dar e adevărat sută la sută, vă garantez eu: românii mint de îngheață apele când își vând mașinile. 

Din motive care-mi scapă, deși mi se tot sugerează că i-am aplicat rele tratamente, mașina mea a făcut un început de sfârșit. Mai merge maxim 20 de minute, și asta dacă-i pun doi litri de apă la fiecare 20 de minute. Așa că am decis s-o bag în pizda mă-sii de englezoaică pretențioasă și să-mi caut un alt dispozitiv de deplasare pe care să-l maltratez. Cu bugetul fixat și plin de entuziasm, am intrat pe cel mai mare site de profil: autovit.ro

Zero usability. Greu de accesat. Nașpa pe mobil. Cu butoanele razna, cu funcții vitale ascunse sub denumiri aiurea, cu filtre incomplete. In 10 minute plecasem de pe autovit la polul opus, pe lajumate.ro. Care e fix ca Antena 1 pe lângă Pro TV: al doilea cel mai bun site de vânzări. Adică face tot ce face olx, dar mai nașpa. 

V-ați prins, sper, că olx.ro a rămas site-ul pe care am căutat o mașină:

  • Dacie nu caut, deși visez la o Dacie 1100 negru-mat, cu ornamentele gri-perlat.
  • Evit Renault, că are piesele scumpe, știu de la I.
  • BMW e o mașină pentru oameni foarte diferiți de mine.
  • Ford n-o să-mi iau niciodată pentru că-l asociez cu un client cu care nu mai vreau să am de-a face.
  • Mercedes - dacă nu găsesc o Cobra din 1970 nu mă interesează.
  • Volvo e prea sec.
  • Mini e prea mic și turbat, iar eu conduc calm ca o fetiță. 
  • Seat nu-mi place.
  • Saab s-a dus dracului, desi era o mașină mișto.
  • Honda mă lasă rece.
  • Toyota și Volkswagen am avut.
  • Hyundai am condus.
  • Mitsubishi - nu-mi permit modelul care-mi place.
  • RangeRover nu e mașină, e declarație de avere.
  • Citroen n-are nici un amic de-al meu, deci nu știu nimic despre ele.
  • Jaguar vechi - n-aș accepta niciodată să mi se facă cadou o asemenea mașină, dar dacă vrei să-i plătești tu timbrul de mediu și benzina ar fi minunat.
  • Fiat - hu dă fac conduce un fiat?!
  • Suzuki - habar n-am ce-i de capul lor.
  • Hummer/Cadillac - nu e cazul, n-am pula chiar atât de mică....

Caut, așadar, un/o Audi/Skoda/Opel/Kia/Mazda sau un Peugeot cu acoperiș panoramic, îmi place la nebunie că aș putea avea atâta lumină în mașină. Aș prefera pe benzină, că motorină n-am servit, până acum. Și să fie break sau hatchback, să-mi încapă lejer, nu ca acum, trusa foto, luminile și fundalul (când e ceva serios de fotografiat), sau chestiile pe care le cumpăr să le upcyclez. Degeaba am, însă, gusturi atât de precise. Nici măcar olx.ro nu te lasă să filtrezi două-cinci mărci, ci numai una și nici nu te ajută foarte mult să cauți un detaliu, cum ar fi culoarea, sau existența trapei.

Azi fac trei zile de când mă uit pe olx după mașini. E plin de mașini perfecte, fără defecte sau probleme tehnice, cu toate actele înrămate, cu toate taxele plătite. Cu toate astea, încă n-am găsit nimic de cumparat. Sunt doar încă un expert în mașini. Dacă vrei, ne așezăm undeva, aproape de o intersecție, și pot să-ți spun cât costă mașinile care trec pe lângă noi. Știu la care vei plăti o taxă mare de mediu și la care nu. Știu și care se vând rapid și care zac cu lunile pe net. Și mai știu cât de tare se minte în anunțurile de vânzare.

  • "Adusă recent din Germania" înseamnă "mă plimb cu ea pe aici de trei luni."
  • "Motor impecabil, nu bate, nu troncăne" înseamnă "nu'ș ce are la pompa de injecție".
  • "Mici defecte de caroserie" înseamnă "un prag înfundat 15 centimetri, de la un impact lateral serios".
  • "Interior curat de nefumător" înseamnă "totul e tocit până lucește".
  • "Am toate actele și cartea tehnică" înseamnă "fratele meu, mașina e a lu' un băiat care nu e în țară, dar imi dai banii și facem actele când vine el, uite, ea e nevastă-sa, o pun să se jure pe copii..."

Și nu pricep de ce. Nu vorbim de pantofi, să-i cumpăr de pe net. O să vreau să vin să văd mașina, s-o pornesc, să mergem undeva s-o testăm... De ce pula mea mă minți? Cu ce-ți folosește că mă aduci la vizionare? Crezi că sunt tâmpit să cumpăr o mașină de jenă că te-am scos din casă?

Iar apropo de scosul din casă....

  • "Eu v-o arăt, nu-i problemă, dar soția a vărsat în ea nu știu ce, miroase cam ciudat..."
  • "Uite-o. E exact cum vă povesteam, doar că se exfoliază vopseaua pe o ușă și nu merge un far"
  • "Da, nu s-a umblat la ea deloc. Bine, am schimbat pompa de benzină și un amortizor, dar în rest e ca din fabrică.."
  • "Pleacă la sfert, domnule, jur! Doar acu', de vreo doua zile, a început să o lălăie un pic când ii pui contactul..."
  • "Dar de ce să mergem la test, am eu un băiat în bloc cu laptop cu programul ăla..."
  • "Merge închisă și din cheie, dar n-are baterie cheia..."
  • "Da, mașina e din 2005, dar motorul e din '99..."

Și tot așa. Foarte ciudați oamenii, pe bune. Nu e vorba că se cred foarte deștepți, aș putea gestiona discuția cu un astfel de om. Problema e că vânzătorii de mașini îi cred foarte proști pe cumpărătorii de mașini! Altfel n-ar minți atât de cretin, nu? Și chestia asta e la fel de demențială ca discursul lui Puiu Iordănescu după muia pe care ne-a tras-o Albania. Demențială în sensul rău, propriu... Si nu pricep cum de se cred atât de deștepți deși mulți dintre ei nu știu să scrie nici cuvinte simple (vezi foto, mai sus).

Mai am un pic, un pic de tot până ajung unde n-am vrut: în curtea unui dealer de mașini de ocazie. Măcar ăla nu mă minte cu afișul de pe mașină. Nu se mută, după ce mi-o vinde. Ăla chiar are toate actele la mașină. Unii oferă și garanție....

Nu?

P.S. Olx are și o parte bună: te distrează de minune. N-o să vă vină să credeți câte Mini Cooper găsiți listate în categoria Alte Mărci, deși există o categorie numită Mini. Sau câți oameni scriu înmatriculată pe dreapta în loc de cu volan pe dreapta. Sau ce frumos e când citești "insistați la telefon, nu prea am semnal"....

publicitate

Și Bulgaria s-a pișat pe noi, nu doar Albania

Nu numai Albania s-a pișat pe noi săptămâna trecută, ci și Bulgaria. În timp ce voi vă uitați la meciul naționalei de fotbal, România a mai mâncat o bătaie soră cu moartea. Echipa Națională de Politică Externă (antrenor Klaus Iohannis), a fost muită într-un mare fel după ce Iohannis a propus Bulgariei, din senin, constituirea unei flote militare comune, în Marea Neagră. Cum bulgarii se tem de ruși mai rău decât de NATO, premierul bulgar a refuzat propunerea iar a doua zi, cu Iohannis încă acolo, a organizat o conferință de presă în care a anunțat că Bulgaria nu vrea flotă comună cu România în Marea Neagră. Cum ar veni, după ce i-a dat două palme, s-a și dat mare prin cartier....

Presa bulgară scrie că premierul lor s-a răstit puțin la Iohannis, dar eu nu cred. Cred că a fost mai degrabă o problemă de diferență culturală. Cred că Iohannis a scos, foarte calm, pe gură, prostia aia cu flota, iar premierul bulgar, căruia  nu i-a convenit propunerea, l-a întrebat ceva, în ritm mai alert. Știți cum e la o ceartă: tu zici, el zice, te răstești, ridică tonul și el, te aprinzi, se încinge și el, replicile sunt ca un meci de ping-pong, rapide.... Păi cum să faci așa ceva cu Iohannis?! Păi el nu poate răspunde imediat la o întrebare, că e mai lent, așeaaa... Normal că bulgarul și-a pierdut răbdarea și i-a zis ceva de genul "Ce taci, mă, ca mutul? Spune ceva! Na la el, cum se uită la mine și tace.... Aaaa, mă sfidezi?! Bineeee..."

Urât. Foarte urât. Să-l acuzi pe președintele României de sfidare, când el este - se știe - extrem de îngrijorat și de preocupat....

Nu zic că propunerea lui KI este proastă și că bulgarii sunt deștepți, că nu sunt. Dar când feedback-ul unei intâlniri diplomatice e de tipul ăsta, se cheamă că ți-ai luat-o prin toate găurile. Haios e că nimeni nu poate explica ce-a fost cu propunerea lui KI, respectiv care-i faza cu flota militară comună? De trei zile aștept ca cineva din MAE sau din anturajul președintelui să explice ce a stat în spatele acestei propuneri. Aștept degeaba, pun pariu. Noroc că m-am distrat un pic.... :))))

publicitatetătă

 

 

 

mămăliga, izvor de energie (încă o dietă pe care am inventat-o singur-singurel)

Am făcut și ținut o nouă dietă, pe bază de mămăligă şi pot sa va spun ca este super! Ce Olivia Steer, ce nutritioniștii lu' pește... Uite, nene, o dietă probată, verificată, experimentată chiar pe pielea autorului ei. Păi cine vă mai oferă așa ceva?!

Dieta e foarte simpla si foarte sanatoasa in același timp: trebuie decât să ai 7 mese consecutive, formate exclusiv din sarmale cu paine si cu ardei iute, iar la masa nr. 4 trebuie să inlocuiesti pâinea cu mamaliga. Atât. Restul vine de la Arsenie Boca...

Mie mi-a fost fomiță, așa că primele trei mese le-am ras într-o singură zi. A doua zi am început cam sătul cu faimoasa masă nr. 4, dar cum mămăliga nu ține de foame, la vreo două ore am băgat și masa nr. 5, iar masa nr. 6 a fost pe la miezul nopții (să nu uit de ea, nu de haplea...). Masa nr. 7 am luat-o a treia zi, cu lacrimi în ochi, că erau ultimile sarmale, și mai aveam un ardei...

Mare atentie! Trebuie sa ai un psihic foarte puternic ca sa reusesti sa mananci doar sarmale timp de trei zile. Eu am. Pula mea, cred că pot ține dieta asta o lună...

Acum, cand scriu aceste randuri, mă simt suuuper, am o energie incredibilă, pot să mă rostogolesc în doar 40 de secunde de pe spate pe burtă....

râzi? mai citește...

 

povestea ungurului de pe DN1

povestea ungurului de pe DN1

Ne uitam ca proștii, amandoi, fără să scoatem un cuvânt, la biletul lipit pe dinăuntru. "Cine și cum pula mea a băgat biletul în mașină, că am încuiat-o când am plecat?!", întreb, eu. "Nu știu, frate.... Aaaaa, stai, e ăla cu cheile, mă!", se prinde tipul de la tractări. "Da, băi, nene!! Ungurul! Ungurul care are cheile mele! Să vezi că le-a lăsat pe aici", încep și eu să urlu. Bucurie? Ca la meci!

S-o iau de la capăt. 

Zi de căcat. Sare din schemă o întâlnire, decid că pot să plec mai devreme spre mall-ul din Băneasa, unde mă așteptau, azi, niște oameni. Alimentez și plec. Pe la Gorgota, motorul meu scoate niște sunete ciudate și dă semne de deces. Opresc, la fix, într-un refugiu, ridic capota - fum. Semn rău. Am futut mașina, hai să nu fut și întâlnirile. Încep să aplic metoda ia-mă, nene și o mașină oprește. Un Ford albastru, de Covasna, un un tip blond și solid la volan și un tip în vârstă alături. "Te duc până la Otopeni, că acolo avem treabă", spune blondul, cu un accent care mă face să-l identific drept ungur. E perfect, de la Otopeni iau un taxi.

Urc în mașină și mă pun pe tăcut. Nu-s șovin, n-am nici o problemă cu ungurii, cea mai mișto tipă cu care mi-am tras-o (un fel de-a spune, că eram beat rangă) a fost foarte mult timp unguroaica aia cu rochie de dantelă, din 97. Dar am constatat că ungurii nu-s foarte sociabili și prietenoși. Nu-s expansivi, nu te iau de gât să te bage în gașca lor, nu deschid ei primii vorba.... Am avut câțiva, colegi, în armată. Am mai avut de-a face cu ei la meciurile Asesoft, pe la Mediaș sau Mureș. Nu zic că-s răi, că habar n-am, poate că și noi îi intimidăm pe ei în egală măsură. Zic doar că nu-s la fel de cu chef de vorbă cum suntem noi, ăștia din Regat. 

Ajungem la Otopeni, tipul în vârstă coboară, cobor și eu înjurându-mă că n-am decât bancnote de 50 și de 100 de lei în buzunar. Mulțumesc, ne salutăm, blondul trage de niște bagaje, eu mă urc într-un taxi și o întind la Băneasa. În taxi, îmi dau seama că mi-au căzut din buzunar, în Fordul ungurului, cheile. Toate. Și de la mașină, și de acasă, și de la ai mei, și de la....

Nervi, la maxim. Futu-ți H&M-ul mă-tii cu pantalonii mă-tii cu buzunarele mă-tii din care cade totul când te așezi. Dar și eu bou cu acte, să nu te uiți tu, când te ridici, și știi că ai pantalonii pulii pe tine, bou trepanat ce ești, ți-o meriți cretinule, să te văd ce faci, cum intri în casă, de unde iei a doua cheie de la mașină, că n-o mai ai boule, că ai mai pierdut o dată toate cheile!!!  Cum pula mea mai verific dacă mașina pornește, când termin aici? Nu mai verific, că n-am cheie.... Cum pula mea o tractez până pe platformă, o să rup chestii, trăgând de ea așa, cu roțile blocate... Hai că de urcat o urci, dar cum o dai jos? Cum intri in casa? Cum duci gunoiul, boule, că ai pierdut și cheia de la ghenă, o să ajungi să umpli noaptea coșurile stradale cu gunoiul tău menajer...

Mă calmez cât să pot să port convorbirea care urma, învățat fiind că în astfel de momente, de nervi pe tine, iei niște decizii atât de proasteeee... Termin prima discuție și mă pun pe telefoane. Cheie de acasă iau de la X, dar după ora 5. Acasă mă duce Cristi, omul lui Horia, care a avut azi treabă în București. A doua cheie de la mașină, dacă mai e, - cred că e în sertarul ăla... Dacă o găsesc, sun la tractări, mă duc și iau mașina, o duc la service. Mda. Merge...

Mă țin de plan și la 8 seara, deși n-am găsit a doua cheie, sunt pe DN1, la mașină, cu o platformă de tractări lângă mine. E momentul în care ne uităm, și eu și tipul de la tractări, la biletul din geam.  Și sun. Aud un cuvânt, identific limba, presupun că e maghiară și că a zis "alo".

  • "Salut, sunt Bogdan, tipul pe care l-ai luat azi de pe DN și l-ai dus la Otopeni..."
  • "Salut, Bogdan. Ți-am găsit cheile, pe bancheta din spate. Vezi că ți le-am lăsat la roata dreapta față, după cablul de la senzorul ABS...."

E o veste bună și un duș rece, în același timp. Crezând în răceala ungurilor, nici prin cap nu mi-a trecut că există și varianta asta. Numai că ungurul meu n-a fost nici rece, nici prost. Și-a folosit capul, și-a pierdut timpul, a oprit fix acolo unde m-a gasit, a traversat riscantul DN1, și a găsit soluția perfectă prin care cheile să ajungă doar la mine cât mai repede posibil, asta desi putea sa le lase la o benzinarie, la un post de politie, putea sa le arunce.... De-aia i-am mulțumit, telefonic, cât m-am priceput eu mai bine. Nu suficient, că la de-astea dacă nu faci cinste... 

De aici ziua de joi a redevenit perfectă. Am urcat mașina pe platformă, am ajuns bine la Ploiești, am parcat-o la service și m-am dus acasă cu toate cheile în buzunar, datorită unui ungur foarte mișto, pe care aș vrea să-l răsplătesc cumva, pentru faptul că nu le-a aruncat, indiferent, pe geam. Și pentru că l-a dus capul să mă găsească, deși puțini s-ar fi gândit la un plan ca al lui. De-aia nici n-am blurat integral numărul de telefon de pe biletul lăsat de el. Poate vreun cititor de-al meu îl cunoaște pe tip și-i transmite: "Băi X, vezi că a scris un român despre tine că ești băiat valabil.. Bravo, coae!".

Eu mi-am pus un pahar de vin în cinstea acestei zile superbe. Da, am futut mașina, dar mașinile se repară. Am câștigat, în schimb, un prieten. Unul d-ăla mișto, care m-a ajutat neținând cont de faptul că nu mă cunoștea. In plus, azi m-am prins (deși trebuia să știu până acum, nu?), că nu poți judeca o etnie întreagă după doar câțiva indivizi...

Pentru ungur: alege orice vrei de aici și dă-mi  o adresă să ți-l trimit. Cadou. Pentru tine, pentru iubita ta, pentru sora ta, pentru cine vrea mușchiul tău. Dacă nu te poți hotărî intre două, alege- două. Dacă nu dai nici un semn până luni, o să aleg eu ceva, o să-l pun  în mașină și o sa-l dau cadou primului ungur cu care am de-a face. Scuze, dar așa am văzut eu că se face, în filmul ăla cu "dă mai departe"...

UPDATE - L-am găsit.

Terasa Berbec

Azi am fost înapoi în timp, pe cea mai veche terasă a Ploieștiului

Mai găsești, pe net, povești din epoca de aur a restaurantului și terasei Berbec. În anii 30, Ploieștiul era pentru România ce era New York-ul pentru Statele Unite. Motivul? Petrolul. Orașul era plin de rafinării, iar localurile din Ploiești de miliardarii vremurilor, români sau străini. La "Berbec" se lansa moda de către soţiile petroliştilor bogați. La "Berbec" cântau cele mai en vogue dizeuze și cele mai tari orchestre din România. Faimoasa Ioana Radu a cântat aici la petrecerea unui armator englez, goală, pe masă. Capșa? Casa Vernescu? Erau localuri cu ștaif, din Capitală, dar nu se comparau cu "Berbec", care era un fel de Fratelli.... Iar când nu veneau VIP-uri, magnetul era șeful localului, un moșulică simpatic, nea Ionică Moraru, care făcea adevărate demonstrații din aranjarea mesei, a platourilor, sau a pusului vinului în pahar, dar și aducând, pe brațe, până la 7 farfurii odată. Pe urmă a venit războiul... Deși rafinăriile erau hăt departe, spre sud, preacorecții de americani au făcut zob centrul Ploieștiului, inclusiv restaurantul. Noroc că spiritul Berbecului a rezistat. La fel, si hotelul care-l gazduieste azi, asa ca, în 1945, restaurantul a renăscut la parterul Hotelului Central și a redevenit o locație atât de faimoasă, încât i-a confiscat numele gazdei. Nu-i mai zicea nici dracu' "Hotel Central", ci "Hotel Berbec". Și-așa a rămas, până în 1990. Din motive care-mi scapă terasa a fost închisă după Revoluție.

sursa foto: www.republicaploiesti.net 

 

Noroc că s-a redeschis.... Am fost azi, acolo, după ce am văzut-o, de la etajul 4 al hotelului. Eram doi, rupți de foame...

 

Mi s-a părut senzațional modul în care terasa a fost reamenajată. Desi e mare, are vreo suta de locuri, au reusit s-o ascundă aproape complet străzii,, și s-o ferască astfel de zgomotul infernal al traficului din zonă. Așa că poți să stai liniștit, la doi pași de o aglomerație care nu mai există. E o liniște pe terasa aia ca în curtea maică-mii, din cartierul mărginaș în care am copilărit. Și e plin de flori.

Și tot, ca la mama acasă, am mâncat de ne-am lins pe degete! Ciorba de perișoare cu ardei și smântână e, de departe, cea mai bună mâncată anul ăsta, și am constatat că terasa Berbec e unul dintre puținele locuri unde oamenii nu se zgârcesc la perișoare. Nu râdeți, că e o boală de care suferă și cârciumile scumpe. Erau vreo șapte perișoare, în bolul ăla. Și nici bolul nu era mic.

Iar ciulamaua.... Cum să zic, ca să pricepeți? Era perfectă. Era sămoarăbibi. Amicul meu se ridicase și vorbea la telefon, mai spre stradă. În doar patru minute de când mi-a fost adusă, pe terasă se auzea doar sunetul furculiței cu care râcâiam farfuria, în încercarea a de a băga în gură și ultimile dâre de ciulama. Am regretat sincer că nu-mi mai permit să ling farfuria, ca atunci când eram mic, și m-am urât când am dat o picătură pe masă. Picătura aia era a mea!!!

M-am consolat gustând din ce și-a luat prietenul meu. Ciolan de porc cu varză călită. Altă chestie care făcea un blowjob papilelor mele... Perfect, din seria "băbăiatule!!!". Nervos că iar mă fac cât porcul dacă mai stăm acolo, am cerut nota. Și, după ce am primit-o, am cerut iar meniul, să mă uit la prețuri.

Mi se pare normal că o apă minerală e doar trei lei cincizeci, nu ca la McDonalds-ul de peste drum (fuck Mc!). Dar cum să coste, mă, doar 7 lei, minunea aia de ciorbă?! Cum să coste doar 12 o ciulama care mi-a plăcut atât de mult încât era s-o fut?! Cum să dai 13 lei pe varză cu ciolan de porc din seria băbăiatule!!!".?! Cum, mă, să fie partea mea, după ce am mănâncat până am zâmbit ca un retardat, doar vreo douăj' de lei?!

Am plecat. "Să veniți mâine seară, la meciul cu Elveția", îl aud din spate, pe ospătar. Nu vin. Până nu se termină campionatul de fotbal, nu mai ies seara in oraș. Nici nu-mi place fotbalul, nici nu vreau să mă întorc la jeanși mărimea 36, mi-e bine la 32. O să vin doar așa, în fugă, la prânz, să mai gust o tocană, sau pentru o varză băbăiatule!!!" doar a mea.... Amicul meu rămâne în urmă, să ia un număr de telefon și să-și aleagă o masă, iar eu casc gura pe pereți și mă prind care-i faza. Ospatarul nostru de azi avea 50-60 de ani și și-a făcut treaba impecabil, fără fițele specifice puștanilor cu muci în freză. Nici bucătăreasa aia genială nu e vreo blondă tânără, am văzut-o ieșind un pic, să ia aer. Pe terasa Berbec te duci înapoi în timp, cel mai tare local din istoria Ploieștiului, pe vremea când angajații unui local credeau ca niste fanatici in expresia "clientul nostru stăpânul nostru". Și e exact ca pe vremurile în care eu mergeam la grădiniță și mă culcam devreme, dar gașca lu' tata petrecea aici de minune cu bere Azuga, vin de Valea Călugărească și apă minerală Biborțeni, cu un radio pe masă, așteptând ca Ilie Dobre să strige "goooool"... 

Pe net, terasa Berbec e aici. Și v-o recomand cu căldură.

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica