Experimentul Becali

Ieri, dupa anuntarea sentintei lui Gigi Becali, am facut o pagina de Facebook, cu mesajul Eliberati-l pe Gigi Becali. O prostie, pentru ca nimeni nu elibereaza pe nimeni din cauza unui mesaj online. Nu suntem in filme. Cumva, si prietenii mei virtuali au inteles asta. Pana azi dimineata, pagina a strans  21 de like-uri. 

Tot ieri, la circa 40 de minute dupa mine, cineva a facut pagina Free Gigi. Pagina are acum 19.000 de like-uri.

Pe pagina facuta de mine, cel mai vizionat link are 489 de afisari, care au generat doar 11 click-uri. Pe pagina cealalta e probabil la fel, pastrand proportiile. 

Eu am inteles din asta ca prietenii mei sunt mai lucizi decat ai cineva-ului. Si ca viralizarea unui subiect depinde foarte mult de naivitatea celor care ajung sa vada un mesaj. Implicit, se poate intelege si cata relevanta mai au paginile de Facebook, in acest moment, pentru un brand, un nume sau un serviciu.

Putina. Foarte putina. Facebook e aproape mort la capitolul relevanta. 

Hard Rock Cafe reloaded

"Trebuie neaparat sa mai vii pe aici, daca ti-a placut". "Nu stiu daca pot, sunt din Ploiesti". "Si ce? Ploiestiul e aproape. Hai ca ne mai vedem".

Cam asa a decurs discutia dintre fiica mea si o ospatarita de la Hard Rock Cafe. Tocmai mancasem cate un legendary burger (ea cu pui, eu cu prietenul meu, porcul), M. bause o chestie cu fulgi de gheata, capsuni si visine, si alegea un desert cu reteta americana. Evident, a fost si ala perfect. Apoi a inceput sa fuga ca un ied pe acolo, in noul ei tricou Hard Rock Cafe. Tipic pentru un copil de 10 ani, care nu viseaza prematur sa aiba sanii mari si iubiti de clasa a 12-a. Cum ar veni, ii placea.

N-am multe chestii de povestit despre Hard Rock Cafe, in plus fata de primul text. Nu e genul de local caruia ii descrii si-i evaluezi meniul, atmosfera, toaleta, parcarea. E atat de diferit de ceea ce ofera Ploiestiul, incat n-ai ce descrie, si nici ce compara. Nu compari un Mercedes cu un Logan.

Mi-am adus aminte de excursia asta, discutand cu cineva. Si mi s-a parut relevant sa va spun ca unui copil normal, Hard Rock Cafe o sa i se para o locatie la fel de speciala ca unui adult bolnav de rock. 

Asa ca luati-va copilul si mergeti la HRC. Daca vreti sa va luati si tricouri, dublati bugetul. 

Perdeaua de fum Gigi Becali, dupa care nu se mai vede nimic.

Mi se pare fascinant cum a luat Romania foc, dupa condamnarea lui Gigi Becali la inchisoare cu executare. De parca Gigi ar fi principala problema, in acest moment. 

Nu Gigi Becali a scapat de justitie cum a vrut pula lui, de cate ori a vrut pula lui. O fac clanurile tiganesti, de 20 de ani.

Nu Gigi Becali a distrus economia romaneasca, prin privatizari oneroase si contracte umflate. O fac politicienii, tot de 20 de ano.

Nu Gigi Becali baga tara asta in gard, in fiecare zi. O fac, zilele astea, Ponta si Antonescu.

Pe de alta parte, cine are interes sa faca o dezbatere serioasa pe tema banilor care dispar din banci? Pe tema bugetarilor corupti si slab pregatiti? Pe tema medicilor care te omoara cu lacomia lor? Pe tema scolilor care freaca elevii la cap cu materii nefolositoare? 

Pai ce, vreti sa se vada in ce hal suntem?

Mai bine il futem pe Gigi in direct, si poporul asta idiot o sa se uite nonstop la tv, cel putin 48 de ore. Iar miercuri, mai facem o fenta mediatica si ne mai pacalim o data. 

Marele Gatsby

N-am problema asta. Pot sa fac orice, in timpul oricarui film, fara sa simt ca distrug momentul. Aparent, mintea mea stie foarte bine ca ce se intampla pe ecranul din fata mea e doar o fictiune, si raman cu emotiile la locul lor obisnuit. Sigur, au existat si exceptii. La doua filme am vazut finalul cu un nod in gat,  pentru ca ce se intampla pe ecran semana prea bine cu ce mi se intampla mie. Doua din cateva mii - confirma regula, nu?

Marele Gatsby nu e vreo capodopera. Nu e regizat sau filmat in vreun fel care sa-ti taie respiratia. Iar actorii nu sunt cea mai fericita alegere, daca e sa ma intrebi pe mine. Cu exceptia lui DiCaprio, toti ceilalti puteau fi inlocuiti fara probleme. Iar intriga e la fel de modesta ca distributia. 

Si cu toate astea, de la Marele Gatsby am plecat multumit. Aveam, la mine, doua senzatii noi-noute.

Prima : mi s-a facut dor de scrisul de mana. Va trebui, insa, sa reinvat sa o fac, pentru ca de 10 ani, scriu aproape exclusiv pe computer, laptop si tableta.

A doua: este foarte bine sa fii bolnav de optimism, chiar daca asta te ucide, pana la urma.

Ca produs, filmul asta e ca un iPhone: nu e cel mai bun telefon, bateria e vai de mama ei, are destule lacune tehnologice, e de ajuns sa-l scapi pe masa ca sa-l pui in pericol, nu functioneaza daca e prea cald sau prea frig. Cu toate astea, simti ca e foarte bine sa ai iPhone. Nu?

Cine mai tine banii la banca?

La stiri, vedem mereu cum oamenii sunt cei care distrug sistemul bancar dintr-o tara. Sunt sase asemenea pasi: apare un zvon, oamenii se sperie, isi retrag banii din banci, bancile isi pierd credibilitatea, apar si alti oameni care isi retrag banii, bancile dau faliment. 

In realitate, nu e chiar asa. Firmele, si nu bancile, fac chestia asta. Firmele au bani mai multi, ii retrag mai rapid, dar o fac in underground. Ia uite aici:

"În primul trimestru al anului 2013 a continuat descreșterea valorii depozitelor din sistemul bancar (...) modificarea de minus 11,3 miliarde lei a depozitelor la bancile din România a fost determinată de scăderea cu 10 miliarde lei a depozitelor în lei deținute de companii" Sursa - Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar.

Peste doua miliarde de euro, scoase din banci, de firme, in primele trei luni din 2013. Credeti ca s-au oprit? Eu cred ca nu.

De cate stiri nasoale e nevoie la Directia de Asistenta Sociala ca sa vedem o demisie?

Nu stiu ce-ar trebui sa se mai intample, pentru ca toata directorimea de la Directia de Asistenta Sociala Prahova sa se duca acasa, fluturandu-si demisiile.

Ieri, RTV a dat stirea cu femeia care urca in patru labe scarile institutiei. Azi era pe Euronews.

Tot azi, RTV a dat stirea cu femeile care au lesinat  la coada la Directia de Asistenta Sociala Prahova.

Tot azi, un tip fara un picior a fost chemat la aceeasi Directie, sa verifice cineva daca nu cumva i-a crescut piciorul la loc...

Stiri mai sunt.

Avem cel mai mic cersetor din lume, sub nasul Protectiei Copilului, o divizie din aceeasi institutie.

O avem si pe Liliana, baga-mi-as pula in mortii ei, care scoate minori la cersit.

O javra similara, AICI.

Si, sincer, nu pricep ce mai asteapta astia de la Asistenta Sociala. Sa-i bata cineva? 

 

Ce vinde Angst vand toti. Dar mai cu tira, asa...

"Ai chef de o pi*dulice la gratar? Din weekendul acesta vei gasi pi*dulice pentru gratar in toate magazinele Angst - 

Info Pi*dulice : Taietura populara preparată din muşchii inghinali ai animalului. Aceasta face parte din pulpa porcului, este foarte aproape de os si este foarte dulce. O fripturica are aprox 80-100 gr."

Mesajul a fost postat pe Facebook de compania Angst, fabricant de mezeluri. Si nu ma mira deloc. Era doar o chestiune de timp pana cand limbajul frust sa intre si in comunicarea oficiala a entitatilor, publice sau private.

Si nu e rau deloc! Ganditi-va cat de bine ar suna sloganele:

  • Cosmote. Lumea noastra esti tu, in pu*a mea.
  • Dero. Chilotii nu mai miros a p*&a.
  • BMW. Placerea de a conduse si de a agata pi*^e.
  • Kaufland. Este pentru tine, coa'e.

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Piața Nord Ploiești sucks

Nea' Ilie, am fost la piața Nord, după șase luni de absență. Mă duc atât de rar pentru că am de fiecare dată senzația că sunt expus celor mai mari nenorociri ale lumii. De fapt, e vorba de unele destul de mici: furtul la cântar, mărfuri de căcat, tupeu, oameni care miros urât. 

Ieri, insa, din motive de burtă în creştere, m-am dus la piaţă să-mi iau nişte legume, cât mai pline de apă şi mai goale de calorii. Întâi am dat de vânzătoarea de roşii care mai avea să se jure pe mă-sa că roşiile sunt din grădina ei. Ei bine, rosiile au celebrul gust de pvc turcesc. Cred că le-a murdărit ea cu pământ, ca să fie mai credibilă.

A urmat vânzătoarea de mere. Deşi pe partea mea, cântarul afişa 6,8 lei. mi-a spus cu tupeu "8 lei". Pai sa n-o dai cu dintii de cantar?!

Apoi m-a tocat unul la cap cu cartofii lui româneşti. De unde are ăsta cartofi româneşti, IN FEBRUARIE, nea Ilie?! Cartoful are nevoie de 80-90 de zile ca sa se faca, iar in Romania s-au semanat cartofi in februarie. La sfarsitul lui mai apar primii cartofi romanesti, nea Ilie, intreaba orice ruda de la tara! Cartofii noi din piete sunt din Grecia.

Am traversat sa-mi iau paine, si peste drum de piata, am inceput sa calc in lighenele, sacosele si borcanele pline cu legume, radacini, branza, smantana, cacat si muci. Vanzatori: numai tigani! Iar tu, nea Ilie, ai jumatate din mese goale, in piata. Esti prost, sau ce?

Nea Ilie, n-ai gasit inca solutia de a civiliza pietele din Ploiesti. De-a scapa de javrele astea care ne escrocheaza, de cantarele manarite si de tiganii speculanti. E la fel ca pe vremea lui "sa ma pis pe el de V, cu Pusarica lui cu tot".

* Nea Ilie este Emanuel Ilie, directorul companiei Hale si Piete din Ploiesti. Un baiat pe care-l stiu ca fiind ok, dar care, ori s-a tampit, ori sta mult prea mult in birou si se ia dupa trepanatii din firma, care sustin ca fac treaba. Fac pe dracu' nea Ilie! Pietele sunt la fel ca atunci cand ai zis tu ca sunt de cacat, dar le faci misto.

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica