Fiţa urbană supremă: să mergi la înmormântări de vedete, la accidente grave, la femei care se aruncă de pe blocuri şi la beţivi care ameninţă că-şi dau foc. Trebuie, de asemenea, să te doară-n pulă de olimpicul din vecini care n-are bani de culegeri şi de băbuţa din bloc care mănâncă pâine doar când vin rudele pe la ea. Astea nu-s interesant de povestit când îţi vin neamurile in vizita...
Nu aveam o relaţie stabilă, dar de fiecare dată când ne întâlneam, simţeam nişte fiori ciudaţi, de parcă eram făcuţi unul pentru altul.... Era de fiecare dată la fel: intram vijelios, fără să dau atenţie lucrurilor care plac, în general, bărbaţilor. "Goneam" spre momentul culminant - schimbul de materii - după care savuram gustul....
Acum ... totul s-a terminat: Real nu mai are orez cu lapte, la 9 lei kilogramul...
Să te ferească cine vrei tu de prostul de Carrefour, mai ales dacă dai de el încă din parcare: întâi alege 10 minute un căruţ curat, abia apoi caută moneda aia preţioasă prin buzunare; bineînţeles că se opreşte să vorbească la telefon exact în uşă; când crezi că ai scăpat de el, te trezeşti că a blocat un culoar, silabisind o etichetă plină de E-uri.
Nişte Furadan nu găsim pentru ăştia?!
Trei ardei umpluţi, reci şi fără strop de zeamă, la caserolă, costă 17 lei la hipermarketul Real Ploieşti. Tot în Ploieşti, la Vienna Cafe, un ardei umplut, servit pe o farfurie adevărată, pe o masă adevărată, cu pâine, ardei, sare, şerveţel, etc. costă 7 lei bucata. E vreo problemă dacă-mi bag picioarele în mâncarea şi în preţurile de la Real şi mănânc doar în oraş, sau o să arăt a fiţosu' planetei?
"Ia zi, meştere, poţi să intri în legătură cu morţii mă-tii?"
Sunt fan Celia, care m-a cucerit iremediabil spunând: "nu aş putea să-mi schimb religia, pentru că aş simţi că-mi schimb toată religia mea". Am mai auzit aşa ceva doar la Kelly Bundy: "dacă distrugem Pământul, atunci şi planeta noastră ar muri"...
Pentru că mă fute lumea la cap ca nu sustin Let's Do It Romania, mai explic o data: mi se pare de-a dreptul nociv să-i dau grataragiului-dobitoc senzaţia că poate arunca cu pet-uri pe unde-i vine, că oricum vin eu şi alţi naivi să strâng după el.
Sunt gata, în schimb, să susţin o lege de amendare cu câte 1.000 de euro a murdăritorilor, başca obligativitatea de a curăţa, singurei, câte un hectar de pădure.
Sunt curios dacă mamele fantastice care îşi îndoapă copiii cu Fanta au fost vreodată blocate în trafic, din cauza coloanei de TIR-uri cu portocale, descărcate non-stop la fabrica Coca-Cola din Ploieşti. Şi dacă au simţit venind de la rampa de gunoi mirosul munţilor de coji de portocale care rămân din procesul de producţie al Fanta.
Eşti fantastic dacă dai Fanta copiilor?
Marş, mă!
Pentru prosti: care TIR-uri, care coji....
Şapte mere costă 14 lei la Carrefour. De la Hale iei aceleaşi mere cu 5 lei. Senzaţia că eşti un oligofren civilizat, cu căruţ cromat, rămâne însă nepreţuiţă...
Am văzut nişte poze de mă dor ochii şi folosesc aceasta ocazie ca să întreb de ce se duc unele tipe la solar până se fac portocaliu închis. De când sunt morcovul şi portocala simboluri ale frumuseţi feminine?! Cum poti sa te crezi sexy cand esti reflectorizanta ca o vestă de ceferist?
Bronzul ăsta excesiv pe o tipă arată ca icrele negre într-un hamburger: ridicol.
Ma tot cearta, un amic, ca prea dau cu parul, cand ma exprim in scris. Are ceva dreptate. Pe de alta parte, n-am astfel de reactii decat la prosti. Prostii ma inspira, practic si imi sunt foarte simpatici, atata timp cat nu interactioneaza cu mine. Mi se pare ca imi ofera un spectacol gratuit si-mi intaresc convingerea, prin comparatie, ca nu sunt unul dintre ei. Studiindu-i atat de mult, am ajuns un fel de expert in prosti. De exemplu, pot sa-i impart in cel putin patru categorii.
Prostul-Smecher - De departe, cel mai popular dintre prosti. Cureaua lui, masina lui, noua lui carte de vizita, noua lui camasa, fosta lui iubita, consumul de motorina al masinii lui, toate sunt argumentele cu care te asasineaza la orice discutie. El este cel care spune, in mijlocul unei discutii despre ceapa, ceva de genul "asculta-ma pe mine, ca sunt director de vanzari intr-o multinationala, ceapa este asa si pe dincolo". Deviza lui este "nu conteaza despre ce vorbim, importante sunt reusitele mele".
Prostul-Dumnezeu - Este prostul cu convingeri atat de ferme, incat discutia cu el este ca exersatul inotului pe o banca din parc. Lui ii place un film. Tie nu. Pentru asta, esti prost. Si gata. N-are argumente, el este propriul lui argument si-i ajunge asta. Paranteza: este, de departe, cel mai fascinant dintre prosti.
Prostul-Spontan - Perfid la maxim si disimulat perfect. Trebuie sa petreci mai mult de o jumatate de ora cu el ca sa-ti dai seama ca e prost, si inca jumatate ca sa vezi din ce specie este. Ultimul pe care l-am cunoscut se comportase impecabil nu o ora, ci o jumatate de zi, pana cand mi-a povestit cum a fost in ziua in care s-a nascut fiul sau. Ia vedeti ce suna aiurea in enuntul urmator: "cand mi-a zis a mea ca i s-a rupt apa, am fugit acasa, si-a pregatit lucrurile, i-am mai tras un clei, apoi am dus-o la spital".
Prostul-Activist - Are destule in comun cu prostul-dumnezeu, cu o exceptie: incearca sa te convinga de justetea argumentelor lor. Daca tie iti place pizza cu ansoa, iar lui cu ardei gras, asa ceva ii da lumea peste cap. Va face tot ce ii sta in putinta sa te convinga ca trebuie sa renunti la ansoa ca sa treci la ardei gras. Sa nu-l intrebi "de ce". Se enerveaza si se transforma in prostul-dumnezeu.
Inchei cu un citat mic din Tutea, nu ca sa ma dau mare ca-l citesc, ci pentru ca mi-ar fi placut s-o spun eu, atat de clar: "functia prostului e pozitiva in societate; ne putem raporta la el".
I-am facut poza din mers, de-aia e inclinata. Daca nu-l stiti, vi-l prezint: e batranelul care vinde linguri de lemn pe str. Emile Zola, in zona Casa Alba - Palatul Culturii. Pe masa plina de linguri avea gramajoara de salam. Un salam d-ala nenorocit, numai grasime si zgarciuri. Fara paine! Nu stiu daca ati mancat vreodata salam prost fara paine. Eu am facut-o, in armata. Dupa ce mesteci de doua ori, limba si pasta aia groaznica devin omogene, ai senzatia ca te mananci pe tine.
Nu-s socialist. Nu cred ca daca faci o groapa prost, trebuie sa fii platit. Cred in concurenta, in perimarea unor produse, in evolutie. Probabil, mosul asta vinde ceva ce nu se mai cauta.
Dar starea pe care o am cand vad ca mosul asta, care munceste de dinainte sa ma nasc eu, n-are bani si de paine, este indescriptibila....
De circa 15 ani, am ocazia să văd cum se duc politicile românești privind copiii abandonați, abuzați. Prost. În Ploiești, orașul meu natal, străzile colcăie de copii aparent ai nimănui, care fac bani, sub diverse forme, pentru niște haite de nenorociți. N-o să spun că 99% dintre nenorociți sunt țigani. Nu e nevoie.
Din perspectiva asta, ajung să mă enervez uitându-mă la știrile din alte țări. Săptămâna asta, a fost rândul Greciei. Niște polițiști au găsit o fetiță blondă cu ochi albaștri cerșind pentru niște tigani. Bazându-se doar pe criteriul cromatic, au pornit o anchetă, din care a reieșit că cei doi țigani aveau 13 copii, dintre care 6 născuți, chipurile, în trei ani. Au urmat teste ADN și gata: fetița e la un adăpost de profil, iar "taticul si mamica" la pușcărie. Sunt acuzați, așa, lejer, doar de răpire. Urmează, zice ofițerul Vasilis Halatsis, acuzații pentru rele tratamente acordate minorului, activitati de obtinere ilegala de beneficii sociale, incasare ilegala de ajutoare pentru copii, falsificarea documentelor de identitate, exploatarea minorilor.
Şi mă întorc la angajaţii de la Protecţia Copilului: băi cretinilor, aţi văzut ce uşor e? Voi de ce nu faceţi acelaşi lucru? De ce morţii mă-sii vă văd doar de Paşti şi de Crăciun, la serbări cretine în care arătaţi cum aţi dresat copiii ăia din aşezăminte să recite poezii? Unde sunt anchetele voastre, investigaţiile voastre, miile de plângeri, sesizări şi cereri de ajutor la Poliţie? Unde vă sunt campaniile de educare a populaţiei, care încă nu ştie că atunci când vede un copil cerşind trebuie să suni la 112? Unde sunt emailurile voastre către presă, în care să ne cereţi ajutorul pentru găsirea lui X, de 7 ani, dispărut din parc?
În caz că nu ştiaţi, Poliţia Română nu face aproape nimic din oficiu, pentru copii. Face, însă, extrem de eficient şi de rapid, atunci când este sesizată. Iar voi, protectorii, ar trebui să fiţi coşmarul Poliţiei, să nu mai fie oameni disponibili la cercetarea unui furt, din cauză că se caută copiii din rapoartele voastre!
Ploieştiul e plin de copii care cerşesc, iar Ploieştiul nu e un loc mai rău decât alte oraşe din România. Da, nu toţi copiii care cerşesc au fost furaţi de la alte familii. Tuturor li se fură, însă, copilăria, în timp ce voi împodobiţi bradul şi vopsiţi ouăle.
Aud, din spate, dinspre tv, cum Cheloo le tot confisca unora ochelarii falsi de vedere, pe care niște trepanati ii poarta desi nu au probleme cu ochii. Si-mi pare rau ca nu mi-a trecut prin cap niciodata sa fac asta, desi intalnesc, periodic, astfel de persoane. M-am multumit sa le compatimesc, desi, uite, meritau macar cateva randuri.
Am mai trait sentimentul asta cand am vazut primul tip pe Segway. Eram intr-un parc, toata lumea mergea, vorbea... Identificai vecinii de plimbare prin sunete, și era cool, cand s-a auzit așaaaa, ca un fâsâit spațial. Era dobitocul. Plecase de o terasa din spatele meu si a oprit la vreo suta de metri in fata, langa un chiosc. A parcurs distanta in circa 10 secunde, si pun pariu ca n-a vazut nimic in jur. Eu, in schimb, am vazut o tipa cu niste picioare de concurs, un cadru foto genial cu o salcie și un aurolac dormind pe iarbă. Pe mine, mersul pe jos ma imbogatea. Lui, masinaria aia idioata doar ii prelungea durata de viata a memoriei, ramasa goală.
Cat despre persoanele cu ochelari "de geaba", cum le spun eu ... e destul de putin de spus. Sunt, in primul rand, niste nesimțiți, fata de cei care poarta ochelari de vedere pentru ca au nevoie de ajutor, vizual vorbind. In al doilea rand, transmit un semnal puternic, de tipul "sunt foarte nesigur", sau, mai delicat vorbind "da, până și eu urăsc fața mea". In al treilea rand, de foarte putine ori look-ul este imbunatatit cu ochelarii falsi. Cei miopi au haz cu ochelarii, cu modul in care privesc prin, pe sau pe sub ei, cu ticurile de asezat bicicleta pe nas, in par, pe masa... Ochelaristilor pare ca ochelarii le fac parte din corp, nu sunt un accesoriu extern, ales dupa culoarea ramei, iar aerul ăla de autentic nu poate fi reprodus cu usurință.
Raman, insa, doar la "in primul rand". Sunteti niste nesimtiti, băi. Sa porti degeaba ochelari de vedere e ca si cum te-ai plimba prin mall cu scaunul cu rotile, desi n-ai nimic la picioare. E ca si cum ti-ai baga o perna sub rochie, la Carrefour, doar ca platesti fara sa stai la rand, la casa prioritara destinata gravidelor. E ca si cum ti-ai indoi un picior sub tine si ai cersi, in fața bisericii. E ca si cum te-ai inscrie la un transplant de rinichi, fiind sanatos tun. Nu vad aproape nici o deosebire intre un fals ochelarist si o baba tampita care se bate in ușă la Cora, ca sa prinda o tigaie la oferta, desi mai are zece la fel, luate de la Lidl, Kaufland, Carrefour, Metro, Selgros, Penny etc.
Sa porti ochelari de vedere, fara sa ai probleme cu vederea, e, de fapt, doar un dizordăr. Și aștept cu interes să văd care dintre voi, oligofrenilor, va face pasul până la a purta un fals picior de lemn, gravat cu Armani, sau alte căcaturi de-astea. Mental, sunteți pregătiți să faceți asta, dar, probabil că încă nu a devenit cool pentru voi să arătați a persoane cu dizabilități fizice. Păcat că nu există un curent fashion pentru oameni distruși pe dinăuntru, că ați schimba lumea, diverșilor.
Si încă ceva: muriți.
P.S. - Cand porti ochelari de vedere falsi, gandeste-te ca, cel mai probabil, Justin Bieber are unii exact ca ai tai.